Haideti sa va zic in mare ceva adevarat ce s-a intamplat cu mine acum 3-4 ani pe cand aveam vreo 14-15 ani.Eu am fost pe moarte sau in situatia de a fi mort sau complet distrus si vedeam viitorul doar stand la pat si pierdut, fara niciun sens, vlaga si nimic, tel.Ma gandeam deja si imi faceam planuri pentru moarte.E complet adevarat si nu aberez deloc.Jur in fata lui Dumnezeu.Ma gandeam ca e ultima mea zi, ora etc si totusi nu a fost sa fie asa, asta se intampla acum vreo 3-4 ani.Si uite ca, printr-o simpla rugaciune, simpla credinta si simpla ruga in fata icoanei Mantuitorului, o simpla lumanare aprinsa si o simpla cumparare de o iconita mi-a salvat viata.Defapt m-a salvat Dumnezeu si mi-a oferit o noua viata si uite ca sunt fericit si sanatos si Il iubesc.Nu stiu, poate par nebun sau poate va pare ca aberez dar nu e deloc asa.Am destule dovezi si acte de internare/externare si chiar un mesaj deznadajduit de ramas bun in propriul meu jurnal.Am fost cazut,am fost indiferent fata de Dumnezeu,nu mi-a pasat,imi pasa doar de prieteni care nici macar nu erau adevarati si de jocuri, mancare, fel de fel de obiecte si colectii de mari "vedete" si personaje din desene animate, seriale pentru adolescenti si traiam fara nicio pasare cu nesimtire si cu indiferenta, nu eram ateu dar eram indiferent fata de toate.Zic eu.Va rog sa ma credeti.Totusi El a avut un plan cu mine de m-a facut sa postez acum mesajul asta chiar sau de m-a facut sa merg iar la colegiu/liceu si sa fiu fericit si sa-mi gasesc un tel in viata, o speranta, optimism si fericire.
Dumnezeu m-a ajutat si mi-a dat un semn.Sunt sigur de asta.Inca nu imi pot da seama cum dintr-un om care nu mai are nicio speranta de viata si e indiferent fata de toate si isi face ganduri de moarte sa devin o persoana optimista, credincioasa cu credinta in Dumnezeu etc.M-am vindecat aproape complet.Insa mai am zile cand mai am neplaceri, dureri si ispite.Insa trec extrem de repede si astea nu sunt decat poate niste semne, poate niste recidive mici.Analizele arata ca sunt complet sanatos, ecografiile si radiografiile la fel.Asta a fost incercare de la Dumnezeu pentru a ma aduce de la un om mort la un om viu.Cu adevarat viu.Si inca nu s-a terminat, mai trebuie sa progresez, mai trebuie sa ma schimb si mai mult in bine.Nu ma consider un om perfect si nici un mare crestin desi poate unii au zis asta,ma consider un om mai bun dar nu suficient si ma consider un om caruia i s-a oferit o noua viata.
PS:Nu v-am zis pana acum, nu am considerat ca e momentul, nici acum nu stiu daca e momentul, poate voi primi acuze, blamari sau rasete in nas dar nu-mi pasa.Eu stiu ca El a lucrat pentru mine si ma iubeste.Nu e usor sa cazi, sa te lovesti, sa ai parte de operatii si sa ai parte de dureri fizice si sufletesti.Si acum se mai vad semnele interventiilor chirurgicale.Dar sunt niste simple cicatrici pe corp care pastreaza sau vor sa pastreze amintirea unui mare vis si vindecare si dar de la Creator.
Daca ati avut rabdare sa citit ce am scris mai sus,va multumesc si va respect. Daca nu.Iar va respect.E alegerea voastra daca credeti sau nu dar eu jur ca e adevarat.
Hristos este Cel mai minunat.El face dintr-un om uitat un om viu si fericit.El stie sa ajute un om uitat,cand crezi ca esti total uitat de oameni sau fericit gandeste-te la Creator.
Totusi fiindca e site-ul TPU si trebuie sa pun o intrebare va pun asa:Ce ganduri va incearca si ce parere aveti despre aceasta marturturisire a mea personala?
Nu voi face publice radiografii,ecografii, analize si alte chestii de genul desi as face-o numai ca sa va impartasesc bucuria.
Oricum in orice zi poate Dumnezeu sa ma loveasca iar, sa gresesc iar etc.
Asa L-am cunoscut eu pe Dumnezeu.
PS:Nu mai eu stiu cate zile si nopti au fost cu lacrimi,cu deznadejde,cu dureri, cu disperare etc.
Ce parere aveti? Inainte sa aruncati cu pietre, puneti-va in locul meu.Va multumesc si numai bine.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook