Heei! Sunt un tanar indragostit si m-am decis sa incep sa scriu despre povestea mea de dragoste si aici este o mica parte. Puteti sa imi spuneti ce simtit cand cititi aceste randuri si ce ma sfatuiti sa fac: sa ma las sau sa continui sa scriu? Va multumesc!
******
Povestea noastra a inceput pe undeva prin mijlocul anului 2012. Mergeam intamplator pe culoar si nici nu ma gandeam ca in acea zi imi voi gasi sufletul pereche. Mergand spre clasa mea, observ ca mi s-a desfacut siretul si aplecandu-ma il leg. Cand am ridicat ochii am vazut-o. Era impreuna cu doua colege si radea: primul lucru de care m-am indragostit a fost acel " zambet adevarat ". Ridicandu-ma incet, o vad cum se indeparteaza sperand ca se va intoarce si imi va sari in brate. Visand cu ochii deschisi uit ca in fata mea se afla un prag. si ma trezesc pe jos inca vrajit de acel zambet.
Cum as putea sa o cuceresc? Oare m-a observat? Cum sa intru in vorba cu ea? Atatea intrebari si pana acum niciun raspuns...
Destinul a facut ca de Craciun sa ne intalnim pe strazile infigurate ale orasului. Afisandu-mi din nou acel zambet, respiratia mi s-a taiat insa facandu-mi curaj am intrebat-o daca vrea sa o conduc pana acasa. Imediat mi-a raspuns ca i-ar face mare placere fiindca unele strazi nu sunt iluminate. Am inceput sa vorbim, sa ne cunoastem si chiar sa devenim prieteni. Timpul a trecut atat de repede incant am ajuns la capatul orasului si putin mirat am intrebat-o unde sta iar ea ingandurata mi-a zis ca sta pe o straduta nu departe de aici. Mi-a multumit ca am insotit-o si mi-a dat o imbratisare. Un val de caldura m-a cuprins si fiind atat de fericit nici macar nu am mai stiut cum am ajuns acasa!
In acea seara m-am gandit numai la ea incercand sa aflu raspunsurile mult dorite. Incep sa ma indragostesc de ea din ce in ce mai mult si nu cred ca voi mai rezista mult fara sa ii spun.
O alta intamplare ne-a unit si mai mult. Se pare ca erau zilele orasului si afland asta in ultimul moment nu am apucat sa vorbesc cu niciun coleg asa ca m-am decis sa ma duc de unul singur si sa gasesc pe cineva cu care sa ma distrez. Asteptand la coada unui stand pentru floricele observ ca in spatele meu se asejase fix ea! Atunci am luat doua pungi cu floricele si am invitat-o pe banca. Am inceput sa vorbim si parca nu ne-am mai oprit. Imi povestea despre ea, despre amintirile sale, despre tot ce ii trecea prin minte iar eu ii sorbeam fiecare vorba si abia asteptam sa aflu cat mai multe despre ea. Intr-un final bataia ceasului ne intrerupe anutandu-ne ca este ora douasprezece. Dandu-mi seama ca era deja o ora tarzie, ii multumesc pentru o seara minunata si o intreb daca vrea sa o conduc pana acasa insa imi zambeste si imi spune ca am fost deja prea dragut insa imi promite ca ne vom revedea si printr-un gest rapid imi atinge usor obrazul cu buzele si dispare prin multimea de oameni.
Acum, un lucru imi era sigur: ma placea. Poate ca ma placea ca un iubit sau ca un frate sau chiar ca un simplu prieten. numai ea putea sa imi spuna. Im schimb, eu incepeam sa o iubesc cu toata inima si tot ce imi doream era sa o strang in brate si sa ii simt bataile inimii.
*********
Partea II.
De atunci simt ca nu mai pot fara ea si viata mea e rece si pustie.Noptile mi se par prea lungi si zilele mohorate.Ce putere are vraja iubirii.Numai cand ma gandesc la ea sunt alt om, o alta persoana. Zambetu ei, ah acel zambet care ma insoteste mereu, care imi face ziua mai buna, acel zambet mirific si unicat.Insa totu e in van pentru ca nu stiu daca si ea simte la fel pentru mine.Cum sa fac sa ii cuceres inima.O fi romantica?, o fi rebela, o fi visatoare ca si mine sau poate e genu care vrea o iubire ca in filme? Ah daca as sti cum aflu acestea detalii asa de mici pentru unii dar imense pentru mine.De fiecare data cand o vad inima mea o ia razna, tresalt dar nu am tupeu sa ii spun ceea ce simt. Daca nu ma vede cum o vad eu? Daca ma refuza? daca are pe cineva.Grele intrebari poate chiar mai grele ca nasterea Universului sau ca misterul Piramidelor.Un lucru il stiu cert si sigur :O iubesc din toti porii mei si numai prezenta ei imi face ziua mai buna.Deja visez cum o tin de mana, cum o sarut pe acele buze superbe si rosii ca petalele de trandafir, cum ii mangai parul ravasit de vant si cum ii spotesc la ureche un mic "Te iubesc micuta mea ". Trebuie sa imi iau inima in dinti, trebuie chair daca poate sa o sa sufar enorm dar macar o sa incerc. Maine o sa reusesc sa imi inving temerile, maine iubirea va invinge precum invinge soarele bezna noptii si viata mea va fi din nou completa alaturi de ea.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Mie nu-mi place, e destul de penibila si plicisitoare.
E ok sa citesc cateva randuri, dar o carte intreaga e deja prea mult.
Nici macar n-are logica. La inceput spui ca mergi pe culoar, te apleci sa-ti legi siretul, si ca prin minune, apare ea.Asta e idiotenie, trebuie sa dai mai multe detalii, sa o descrii, sa spui cum a ajuns acolo. Dupa, ca prin minune esti pe strada, o intalnesti, dar trebuie sa spui cum o intalnesti si nu te duci direct la ea intreband-o daca vrea sa o conduci acasa.Nici macar n-ati facut cunostinta. Spui ca-ti accepta propunerea pentru ca strazile erau iluminate. Alta chestie banala, pe langa faptul ca sari de la un subiect la altul fara sa continui. Nu dai detalii, iar propozitiile sunt formulate astfel incat sa-mi dea senzatia ca n-ai mai mult de 11 ani.Repeti cuvintele "In schimb, eu incepeam sa o iubesc cu toata inima si tot ce imi doream era sa o strang in brate si sa ii simt bataile inimii." ai folosit de doua ori "inima", intr-un context jalnic.
Nu zic ca n-ai imaginatie, dar n-ai talent.
Salut! mi-e nu prea imi place, pare a fii plictisitoare si penibila (fara suparare) e ok sa citesc cateva randuri, dar o carte este prea mult deja.Nici nu prea are logica. La inceput spui ca mergi pe culoar, te apleci sa-ti legi siretul, si ca prin minune, apare ea.Asta e idiotenie, trebuie sa dai mai multe detalii, sa o descrii, sa spui cum a ajuns acolo. Dupa, ca prin minune esti pe strada, o intalnesti dar trebuie sa spui cum ai intalnit-o nu te duci direct la ea intreband-o daca vrea sa o conduci acasa.Nici macar n-ati facut cunostinta. Spui ca-ti accepta propunerea pentru ca strazile erau iluminate. Alta chestie banala, pe langa faptul ca sari de la un subiect la altul fara sa continui. Nu dai detalii, iar propozitiile sunt formulate astfel incat sa-mi dea senzatia ca n-ai mai mult de 11 ani.Repeti cuvintele "In schimb, eu incepeam sa o iubesc cu toata inima si tot ce imi doream era sa o strang in brate si sa ii simt bataile inimii." ai folosit de doua ori "inima", intr-un context jalnic.Nu spun ca nu ai imaginatie, dar nu prea ai talent.Bafta in continuare!
M-a emotionat povestea, recunosc, dar trebuie sa dai niste detalii, gen: am ajuns acasa pe nesimtite, lumina a aparut pe tavanul camerei mele fara ca eu sa imi iau privirea de la el, visam cu ochii deschisi la imbratisarea ce mi-a dat atata speranta. Acum poate nu iti place exemplul meu dar trebuie sa mai infloresti putin povestea din 2 motive: ca sa o savureze mai bine publicul si ca sa fie mai mare. Sper ca te-am ajutat
Interesanta povestea o poti pune pe wattpad, daca o vei pune sa imi dai un link, bafta 
Http://www.wattpad.com/71222693-iubire-fara-sfarsit-inceputul-craciunul
Multumesc :-*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
