Sa spunem ca pot fi justificate daca ne raportam la "normalitate", sau mai bine zis la reactile pe care le au si ceilalti din jurul nostru.
Aici o sa iti dau un exemplu : Iti mor parintii, iar tu esti trist si plangi. Sentimentul de tristete se justifica prin faptul ca ti-au murit parintii si e "normal" sa ai acel sentiment, dar daca ne punem intrebarea "de ce ne este declansat de catre acea situatie acel sentiment?" atunci putem observa cum totul devine ilogic, mintea umana fiind prea complexa pentru a fi inteleasa in proportie de 100% de catre o alta minte umana.
Normal că sentimentele au o logică însă, creierul le percepe în funcție de lipsa nemărginită a unei ființe sau atracția față de o ființă manifestând sentimente or pierderea față de cineva în mod diferit.
Uneori ele nu se pot definii prin cuvinte fiind neînțelese de unii oameni atunci când încercăm să le explicăm ce simțim, dar sufletul poate percepe complet iubirea, lipsa, pierderea, mai mult ca oricine care nu este capabil să înțeleagă aceste lucruri, devenind logice printr-o legătura de suflet puternică.
În continuare acestea ies în evidență atunci când a existat sau există relații între oameni fie legate prin amintiri puternice din trecut, fie prin criterii ce constituie iubirea sau lucruri care ne pătrund cu adevărat în legea omului.
Mintea umană nu este un robot este o creație divină care încă încearcă să-și cunoască creatorul dar care tot se află în ceață.
Cam asta este părerea mea.
Nu, sentimentele nu sunt logice intotdeauna poti lua exemplu oamenii nebuni pe care ii apuca depresia fie cum desi se mai intampla uneori chestia asta si oamenilor normali.
RAY întreabă: