Mi-am găsit sosia
Eram exact ca tine acum ceva timp și încă nu mi-a trecut de tot.
Dar totuși, sunt bine. Nu am învățat să mă controlez, poate doar să ignor și pe măsură ce am crescut am realizat că nu merită să-ți bați capul pentru orice lucru de 2 bani.
Acum, am unele momente când nu-mi pasă dacă am 12 copii de 2 ani care plâng în jurul meu și sunt unele momente când mă enervez că se aude un mic zgomot când mănânci lângă mine.
Am unele momente când am chef să stau singur și toată lumea stă în camera mea. În trecut, m-aș fi enervat și i-aș fi dat pe toți afară. Acum, mă rog de soră-mea să iasă de vreo 5-10 ori. Fac asta pentru că nu pot să mă enervez. Crede-ma, vreau, dar nu pot. Până la urmă mă pufnește râsul și o las naibii, plec în altă cameră.
Nu ai nevoie de nu știu ce sfaturi. Pur și simplu, ignori problema, la început. Doar pleacă. Ieși la o plimbare. Pleacă înainte să îți vină să-i spargi fața și să îți faci treburile pe ea. Cu timpul o să te obișnuiești și o să realizezi că nu merită.
Pastilele o să-ți dea o stare aiurea. Ca și în filmele cu nebuni, carora le fac mai rău dându-le pastile.
Totul pornește din creier, te poți controla cum vrei, singură.
Unchiul meu fuma de la 12 ani. Pe la 25-30 de ani(nu știu sigur) stătea la masă cu niște prieteni și a zis dintr-o dată: "Eu nu mai fumez de azi". Toți au început să râdă. Acum are 53 și n-a mai fumat niciodată din ziua aia. Mereu îmi amintesc de asta când cred că nu pot să fac ceva.
Awww, ce cute, o panseluta de fetita cu o catelusa la avatar e nervoasa.
ododododododdo.
LisaJulie întreabă: