Hei, TPU! Am vrut să aștept până pe 4 iulie dar, cum nu mai am răbdare, am să o fac acum. Știți cum sunt ăia care ridică americanii în slăvi, spun că sunt inteligenți și bravi și au o istorie curată? Hai să vedem top 5 evenimente rușinoase din istoria Americii.
1. Sclavia
Când au descoperit Lumea Nouă în 1492, europenii s-au trezit cu o groază de pământ și nimeni care să-l lucreze. Așa că băieții au început a face incursiuni în Africa de unde luau diverși delicvenți și-i duceau în America să lucreze pe pământurile lor ca sclavi. Deoarece cererea a crescut proporțional cu cât pământ nou descopereau în America. Așa că europenii au început să prăduiască sate ale africanilor, ucigând copiii și vârstnicii și luând restul negrilor ca sclavi.
Când America a devenit independentă în 1776 lucrurile nu s-au schimbat. Mulți dintre "Părinții Fondatori" (printre care și celebrii George Washington și Benjamin Franklin) aveau sclavi negri care lucrau pentru ei. În 1860, 14% din populația Americii era formată din sclavi. E drept că sclavia s-a abolit în 1865, dar e mult prea târziu (ținând cont că englezii au abolit-o din 1833, spaniolii în 1836 iar francezii în 1848). Și uite așa, "The Sons of The Liberty" s-au folosit aproape 90 de ani de munca forțată a sclavilor pentru a-și construi țara: America.
2. Nici măcar nu sunt americani
Nu-o să vă vină să credeți dar americanii... nu sunt americani. Sunt spanioli, francezi, englezi, scoțieni, irlandezi sau ce neam le-a emigrat acolo în secolul XVII. Adevărații americani (adică amerindienii) au fost căsăpiți sistematic de coloniștii europeni și bolile aduse de ei. Amerindienii nu aveau boli deoarece nu petreceau prea mult timp în preajma animalelor, și aveau sistemul imunitar nepregătit. Dacă pe lângă asta mai pui și febra europenilor pentru aurul băștinașilor îți iese rețeta garantată de genocid. 95% din amerindienii care trăiau odinioară în America au fost uciși.
3. A doua cea mai gravă crimă de război
Te-ai întrebat vreodată: "Care e cea mai mare crimă de război"? E clar că e Holocaustul, cu 6 milioane de evrei uciși. Dar, întrebarea e, "cine e pe locul 2"? Atacul atomic de la 6 august 1945 de la Hiroșima și cel de la 9 august 1945 de la Nagasaki au avut ca rezultat 110.000 de morți (70.000 în Hiroșima și 40.000 în Nagasaki). Ia te uită: a doua cea mai gravă crimă de război a fost comisă de mândrii americani.
4. Pieile roșii
În 1830 președintele Andrew Jackson (proprietar de sclavi la fel de cuminte ca George Washington și erou național al SUA, bineînțeles) a adoptat "Indian Removal Act", prin care forța populația aborigenă (așa-numitele "piei roșii") care trăia la est de fluviul Misissippi să se care în niște rezervații special amenajate în statele Oklahoma sau Kansas. "Luând în calcul cele 3 mari națiuni amerindiene de la est de Misissippi, Choctaws, Creeks și Cherokees, fiecare cu câte o populație de 20.000 de oameni, au fost deportați un total de 60.000 de indieni. În urma deportării din 1830 au murit 2.000 Choctaws, 4.500 Creeks și 5.000 de Cherokees. Majoritatea în urma bolilor, foamei, epuizării și demoralizării" spune Brenden Rensik, specialist de la Universitatea din Nebraska, citat de "Adevărul". Atât de lipsit de scrupule era Andrew Jackson încât să omoare 11.500 de indieni sub pretextul că ei (americanii) sunt proprietarii de drept al pământului, nu cei care l-au ocupat în urmă cu mii de ani (așa-numitul "Manifest Destiny", conform căruia "bravul" popor american e predestinat să ocupe teritoriul dintre cele 2 oceane, Atlantic respectiv Pacific). De acel 5% care a supraviețuit măcelului europenilor din secolul XVI s-au ocupat Andrew Jackson și prietenii. Ca să fie și mai nasol, succesorul lui Jackson, Martin van Buren, a continuat deportările predecesorului și a omorât 4000 de amerindieni din cei 45.000 (un fleac pe lângă ce-a făcut Jackson). În 1851 guvernatorul Californiei, Peter Burnett, a declarat război rasei amerindiene, susținând că "Rasa indiană va dispărea". Următorul guvernator, John McDouglas, a continuat atrocitățile comise de Burnett. "În anii următori, indienii Yuki din nordul Californiei, care locuiau în Valea Rotundă, au fost decimați de o astfel de politică, pierzând zeci de mii de indivizi din totalul populației", continuă Brenden Rensik. Dacă ai impresia că toată nebunia s-a încheiat odată cu Războiul Civil, nu e așa. În 1877 generalul Oliver Otis Howard a fost însărcinat cu deportarea indienilor Nez Perce din zona statului Washington, la granița cu Canada. Din 6000 de indieni, 4000 vor muri pe drum. Mai sunt multe alte exemple, dar eu mă opresc aici. Uite un link cu articolul pentru curioși: https://adevarul.ro/......index.html
5. SUA pierde San Francisco în fața unui singur om
Ok, asta nu e chiar o rușine, dar am trecut-o aici că fapt divers. Joshua Abraham Norton s-a născut în 1818 la Londra și și-a petrecut copilăria în Africa de Sud. La 23 noiembrie 1849 Norton a ajuns în portul San Francisco la bordul navei "Franzeska". În momentul sosirii avea asupra sa 40.000 de dolari, lăsați moștenire de tatăl său. La început totul a fost ok: Norton a investit, a câștigat 250.000 de dolari până în 1852 și a devenit unul din cei mai respectați afaceriști din oraș. Problema era că, pe vremea aia, China a interzis exportul de orez iar prețul orezului a crescut de la 9 cenți la 79 de cenți per kilogram. În decembrie 1852 Norton a aflat că vine un transport de 91.000 de kg de orez din Peru și a cumpărat marfa cu 25.000 de dolari, așteptând ca prețul să mai urce puțin, în speranța că va vinde orezul la un preț foarte mare. La scurt timp după ce Norton a cumpărat orezul, alte trei transporturi de orez peruvian au ajuns în oraș, iar orezul a devenit chiar mai ieftin ca înainte (3 cenți/kg). Norton dă în judecată compania de la care a cumpărat orez. Pierde procesul și falimentează. În următorii anii va trăi într-o sărăcie extremă, lucru care, după cum vom vedea, ia defectat bibilica. La 17 septembrie 1859 Norton a trimis o scrisoare unui ziar din San Francisco, declarând: "La cererea și dorința perpemtorie a unei largi majorități a cetățenilor din aceste State Unite, eu, Joshua Norton, anterior din Algoa Bay, Capul Bunei Speranțe, și acum, în ultimii 9 ani și 10 luni, din San Francisco, California, mă declar și mă proclam împărat al acestor State Unite; și, în virtutea autorității ce mi-a fost conferită, poruncesc și îndrum reprezentanții diferitelor state ale Uniunii să se adune în sala muzicală a acestui oraș, în ziua de 1 februarie următoare, atunci și acolo, să facă modificări în legile existente ale Uniunii, ameliorând relele sub care țară lucrează și, prin urmare, făcând să existe încredere, atât acasă cât și în străinătate, spre stabilitatea și integritatea noastră." A urmat un decret la 12 octombrie prin care abolea Congresul Statelor Unite, susținând că: "frauda și corupția împiedică o exprimare corectă a vocii publice; [...]". Tot el a numit Congresul SUA ca fiind "un grup de bărbați care se numesc Congresul Național" într-un edict din noiembrie 1859. Norton a fost inițial ignorat și nimeni n-a venit la întâlnirea din 1 februarie 1860. În timpul Războiului Civil, Norton a luat legătura cu Biserica Romano-Catolică, rugându-l pe papă să-l recunoască ca împărat. Nu a reușit. "Împăratul" se plimba prin San Francisco într-o uniformă albastră, cu epoleți și cu o pălărie cu o pană de păun. Norton inspecta starea trotuarelor și a felinarelor în timpul plimbărilor sale în oraș, câștigând, treptat, simpatia locuitorilor orașului. În 1867 Norton e arestat dar cetățenii orașului protestează iar ziarele îi iau apărarea. "Daily Alta", de exemplu, scria că "nu vărsase sânge; nu jefuise pe nimeni; și nu a prăduit nicio țară, ceea ce-l face mai presus de semenii săi din acea linie". Poliția îl eliberează iar Patrick Cowley, șeful Poliției, își cere public scuze. Când credeai că nu poate fi mai dubios, Norton și-a emis proprii bani care au înlocuit dolarul american în majoritatea orașului. Pe lângă asta, regele hawaiian, Kamehameha al V-lea, l-a recunoscut pe Norton drept conducător legitim al Statelor Unite (deși nu avea putere în afara orașului). Mai târziu, Norton va accepta titlul de "Protector al Mexicului" și în San Francisco circula zvonul că Norton era fiul împăratului francez Napoleon al III-lea. Ca să înțelegeți cât tupeu avea ăsta, pe lângă cea făcut, i-a trimis scrisori reginei Victoria a Angliei în care o cerea de soție! Totuși, Norton nu era chiar un personaj negativ. Deși mergea la cele mai scumpe teatre și cina în cele mai exclusiviste restaurante pe gratis, la prânz mânca în cantine publice unde-și împărțea mâncarea cu câinii vagabonzi și a fost văzut de mai multe ori cedându-și scaunul și porția vârstnicilor. Deși pare nebun (și probabil și era), Norton a emis mai multe decrete care chiar s-au îndeplinit: a plănuit să ia ființă o Ligă a Națiunilor, a interzis conflictele între religii locuitorilor San Francisco-ului și a ordonat să se construiască un pod care să lege San Francisco de Oakland. A murit la 8 ianuarie 1880.
Acum că știți toate astea, ce părere aveți despre americani? Ce știați deja și ce ați adăuga?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook