Hei TPU.Ce sa fac? Saptamana trecuta mi-am pierdut o vesta de blug la scoala care costa 120 de lei.Astazi colega mea si-a pierdut si ea pantalonii in care facea sportul.Eu purtam vesta in pauze si niciodata diriginta nu mi-a spus ceva ca trebuie sa o dau jos.Colega mea la ora ei a inceput sa zica ca si-a pierdut ala asa ca am spus si eu de vesta mea.
*Conversatie:
Eu:Si eu mi-am pierdut vesta
Diriga:Care vesta? Aia de blug?
Eu: Da...
Diriga: DOAMNE! RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE! ASTA E...SANATATE
Eu: Dar a costat 120 de lei si mama s-a suparat...
Diriga:Nu imi pasa*
Putea sa spuna ca nu e treaba ei si gata...eu am dat bani pe lucrul acela sa mi-l plateasca ea daca face asa.Am intrebat toata clasa daca a fost frumos si au zis ca nu, a fost nesimtita. Faza amuzanta e ca ne pute sa facem compuneri, desene cu "Stop violenta", "Cuvintele dor","Bullying" si tot ea rade daca gresim ceva si se poata urat.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Adeavrul este ca, nu este obligatia dirigineti sa aiba grija de lucrurile elevilor, asta este doar responsabilitatea ta!
In plus, daca este un obeict scump, tine-l acasa, nu-l aduce la scoala si in nici un caz nu-l uita pe undeva.
Multa prostie din partea ta! Cum sa-ti plateasca diriginta o vesta pe care ai pierdt-o tu?
Cat de idioata trebuei sa fie o intrebarea de acest gen?
De ce sa nu o plateasca maica-ta ca te-a lasat sa pleci la scoala cu vesta aia?
Invata-ti responsabilitatile si nu mai acuza oamenii pentru prostiile pe care le faci tu. Invata sa ai grija de lucurile tale si daca sunt scumpe, tine-le acasa!
In plus, invata sa ai bun simt cand vorbesti cu oamenii mari!
M-ai facut sa rad 
Tu iti cumperi haine ca sa le tii acasa? Eventual le pui in vitrina? Esti tare simpatica
Răspunde
Dar tu unde le tii? Sub pat?
Eu le cumpar ca sa le port
Intamplarea face sa fie facute tocmai pentru a fi folosite in acest scop.
Serios, ce chestie domnle'....eu nu mai dau bani pe haine, umblu nud 
si asa la mine-i tot timpul vara si cald...
Dupa cum te-ai exprimat in primul raspuns as fi fost sigura ca le cumperi si le tii la pastrare. Citez: "Invata sa ai grija de lucurile tale si daca sunt scumpe, tine-le acasa!" Dar daca nu le cumperi, e bine, faci economii
Nu-ti fa tu probleme cu ce am eu in garderoba, ca imi permit haine scumpe pe care le si port!
Nu am fost niciodata adepta pastrarii lucrurilor scumpe acasa, le port zi de zi, ca de aia muncesc pe bani buni... dar situatia acestui copil prost, nu se compara cu situatia unui adult.
Nu dai vina pe diriginta ca tu esti prost si-ti pierzi vesta!
Daca as fi in locul maica-si, i-as da si doua peste ceafa copilului, ca data viitoare sa nu mai plece cu lucruri bune la scoala, daca nu este capabil sa aiba grija de ele.
Dar probabil ca lipsa educatiei de acasa, l-a adus in stare sa ceara socoteala dirigintei, in loc sa-si recunoasca propria vina.
Sincer, nu-mi aduc aminte ca copii mei sa-mi fii venit acasa cu o problema similara, de aceea cred ca -i vorba de educatia primita de acasa.
Mie situatia mi se pare foarte clara:
Una din colegele lui si-a pierdut ceva, iar el a mentionat si ce a pierdut el. Mi se pare foarte normala reactia sa pentru ca 1) uneori obiectele uitate in clasa sunt stranse de femeia de serviciu, iar daca diriginta ar fi actionat in privinta asta (nu era obligata, bineinteles, dar daca) si ar fi intrebat de ceea ce a pierdut colega lui, sa se poata interesa si de ce a pierdut el. 2) daca ar mai fi ridicat cativa aceasta problema, ar fi fost mai probabila existenta unui "hoț" decat a unor copii iresponsabili, iar aceasta situatie e mai mult de competenta unui adult(diriginta) decat de competenta unui copil. Pana aici totul ok.
Apoi, diriginta, femeie care nu are ce cauta in invatamant sau in orice societate civilizata (judecand dupa ce reiese din povestea lui) a avut o reactie nu doar puerila, ci chiar impertinenta. Dupa cum a spus si el, putea sa spuna ca nu e treaba ei, dar cand creierul nu coopereaza e mai greu. Din povestea lui nu reiese ca i-a cerut dirigintei sa plateasca, ci ca atitudinea dirigintei a fost total nepotrivita si l-a deranjat. A fost neinspirat in alegerea exprimarii cand a povestit, insa mie mi se pare ca asta e ideea. Poate va confirma sau va infirma chiar el.
Pe langa toate astea, daca tu consideri ca pierderea unui lucru, fie el de 5000 de euro sau de 10 lei reprezinta un motiv pentru violenta fizica, imi pare rau pentru tine. Nu-ti doresc sa ai parte de asa ceva urmatoarea data cand vei pierde ceva totusi. Iar daca le-ai fi facut asta copiilor tai, tin sa te anunt ca in anumite tari ti-ai fi pierdut dreptul de a-i creste. Norocul tau ca tarisoara asta nu e prea interesata de o crestere corecta a copilului.
In fine, din cate spui esti deja la o varsta la care o astfel de discutie nu prea are rost, ti-as putea explica orice si ti-as putea pune zeci de carti de psihologie si sociologie in brate ca parerea ti-ar ramane neschimbata.
Stai cuminte, ca mi-am educat copii foarte bine, acum au 26 si 30 de ani, deci, nu-i nevoie sa-i dadacesc, iar violenta nu s-a folosit la mine in casa, nu sunt adepta parului. In plus, traiesc de peste 20 de ani intr-o tara occidentala, unde violenta domestica este grav pedepsita, asa ca, stiu cum sunt legile astea.
Nu-mi mai restalmacii vorbele!
"Eu:Si eu mi-am pierdut vesta
Diriga:Care vesta? Aia de blug?"
Sunt sigur că imediat ce ai zis că ți-ai pierdut vesta, i-a și fulgerat în cap că tu ai o vestă de blug. Eu zic că era geloasă pe vesta ta.
Sa va gândiți înainte de a pleca de la școală dacă aveți toate lucrurile la voi.
Imi pare rau ca este 
am pus ":" apoi D ca sa scriu conversatia. Unde e inseamna ca e D
Asta se intampla cand nu pui spatiu dupa un semn de punctuatie daca era spatiu intre : si D, nu ne arătai dintii! dar nu e o problema, se poate edita intrebarea, incearca!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
