Hei, TPU, credeți că în secolul ăsta scrisul mai are vreo valoare?! Și nu el ca valoare în sine. Ci întreb mai mult dacă să zicem cineva are talent la scris și se gândește că dacă tot își pune mintea la contribuție cum să scrie cele mai faine poezii sau să scrie cele mai captivante romane mai va fi citit în viitor sau va fi doar un nou scriitor pe un raft?

Și dacă a doua variantă ar fi realitatea, mai are rost să mai scrii doar de hobby sau să te mai chinui să găsești cele mai faine povești?! Oare să renunț și la acest vis?

De ce sa renunți? Continua!
încă mai există lume care citește! Generațiile ce vin din urmă revin la citit,e drept,dezvoltare personala și altele de genul,dar vor fi mereu iubitori și de texte beletristice.
Și eu scriu versuri,nu am renunțat la idee.
De ce sa renunți la ceva ce te relaxează și îți stimulează gândirea?
Și dacă sa zicem că dai gres, nu ai pierdut nimic, in schimb, dacă îți îngropi visul, o să trăiești cu regret mereu! Așa că multă bafta!

Nu, eu zic să continui să scrii, ai o imaginație mare.Decât să debitezi nebunii pe net, mai bine te apuci de scris o carte și faci ceva folositor, creativ care ți-ar putea aduce beneficii.

JoboMat îmi spune să continui, mai ales când eu deja sunt pierdută?!
Ce se întâmplă în seara asta?! Nu știu dacă e lună plină sau o fi de la zăpadă, dar ceva nu e tocmai în regulă în seara asta.
Sigur ești JoboMat?!
Dar nu știu, mi-am pierdut încrederea măi JoboMat. Simt că nu avansez cu scrierea unui roman, decât poezii, da, am scris, dar nu știu dacă mai fac ceva cu ele. Acum deja voi fi înlocuită de AI. Ce o să mai pot aduce eu valoros în scris, comparativ cu AI-ul care are lumea la picioare?

Mă bucur că nu ai scris un roman la întrebarea asta, depinde despre ce scrii, pe mine nu mă atrag poeziile sau romanele și știința, tehnologia

AI ăla doar copiază de pe internet nu are creativitate, imaginație, tu ar trebui sa ai fiind scriitoare, AI nu va înlocui oameni niciodată

Gen dezvoltare personala dacă te gândești la banii va ninge cu ei, cred că deja e consumat subiectul, oameni nu vor dezvoltări vor menținerea în zona de confort + multi visători și idealiști

Cineva se pare că e ferm convins de propriile convingeri.
In acest moment,faptul că ești nihilist,crezi că îți dă plus valoare sau mai tare te golește pe interior?
Zic asta pentru că mintea noastră absoarbe tot ce ii dai, dacă îi dai convingeri limitative, cu aia trăiește, dacă îi dai chestii pozitive, cu o finalitate pozitivă, vei reuși să le obții.
De exemplu, crezi că David Popovici trăiește cum trăiesc alții în concepții limitative? El vede dincolo de bariere și uite-l in topuri!

Da, dar nu poezii, lucruri cu adevarat interesante, demne de citit.
Dar pentru asta, trebuie foarte multa publicitate.
Nu renunta la vise

David ăla de mic a făcut sport nu a citit cărți dacă citea se îneca că nu știa să înoate

Nu e vorba de nilhism și de realism, cărțile motivaționale îmbogățesc pe cei care le scriu atât, omul prefera zona de confort

Pai a avut părinți care să-l încurajeze, să-l sprijine.De asta pentru unii e mult mai ușor,dar și pentru cei ce trebuie sa citească,sa învețe pașii spre succes,chiar dacă e greu,nu e imposibil.
Plus că da,poate că nu toată lumea poate fi David Popovici,dar nu pentru că nu pot,ci pentru că nu vor.
Prefera zona de confort,zona in care se pot plânge de circumstanțe,decât să acționeze într-un sens.

Cât despre realism,pai care e de fapt realitatea? Poate explica cineva cu exactitate? Spunem realitate,dar nici măcar nu știm ce e aia,sincer.
Realitatea este subiectivă și se rezuma la anumite chestii,in funcție de individ.
In timp ce alții accepta sa fie abuzați, accepta sa fie umiliti și să trăiască într-o umbra, alții ajung extraordinar de sus pe scara socială, cu multi bani și sunt prosperi, deci cum e cu realitatea asta?

Realitatea e că a înotat nu a citit cărți motivaționale

Așa o fi, ce sa zic, rămân în bula mea cu chestii pozitive!
Cheers!

Păi deocamdată, mai mult poezii scriu, din păcate.
Cât de beletristică, mă simt depășită. Nu-mi iese niciun roman cap coadă. Cu atât mai mult scris, am doar scenariile în cap, care sunt multe, dar când mă apuc să scriu, să așez pe foi, parcă totul e blanc.
Nu știu, cred că renunț, adică oricum probabil voi scrie sau voi rămâne cu ele în minte mereu deoarece eu mă uit la filme non-stop și citesc romane polițiste când am chef sau de multe ori pe ploaie îmi place să citesc și deci așa fiindu-mi viața, oricum prin poveștile mele și prin mintea mea ce mai evadez și eu din lumea asta și-mi mai găsesc refugiul, însă nu știu, am cam renunțat la ideea că poate cândva voi reuși să devin scriitor consacrat.