Hei, TPU, dacă în seara asta am avut niște convorbiri cu cineva și pe baza acestora am ajuns la niște concluzii mai concrete despre mine, persoana mea, dorințele mele și viața mea, dar toate ducând într-un punct contradicție extremă ce pot face și cum îmi dau seama de fapt ce doresc de la viață?! Și oare așa sunt eu? Mă mai pot schimba, pot afla vreodată ce caut cu adevărat de fapt?!
Am ajuns la concluzia că am vrut să plec din oraș doar din cauza de a fugi, crezând că în alt oraș găsesc alți oameni și acolo o să fiu plăcută și o să-mi fac prieteni, dar mergând în alte orașe am descoperit doar că lumea e la fel peste tot și eu indiferent de loc rămân tot aceeași. Și acum nu știu unde să plec ca să-mi găsesc liniștea și fericirea, pentru că am ajuns la concluzia (chiar teoria psihologică) că dacă schimb locul, nu mă schimb automat și pe mine sau durerile îmi dispar ci că tocmai oamenii care schimbă orașul ar avea doar o relație proastă cu mama.
La fel și cu relațiile interpersonale și statul printre oameni. Mergând de una singură pe străzile din orașul meu, mă bucură uneori sau chiar caut acele străzi, căci mi-e foarte greu oricum din cauza anxietății sociale să stau între oameni, însă am zile în care pur și simplu plâng pe drum și mă întreb de ce sunt străzile așa de pustii, când de fapt tot eu caut acele străzi. Apoi la fel și cu oamenii și relațiile interpersonale, între oameni înebunesc și oricum am făcut să fie bine, tot tumultul relațiilor interpersonale m-au făcut să fug de oameni și să aleg singurătatea și liniștea, însă apoi tot eu sunt cea care plâng când rămân singură că m-am săturat de atâta singurătate și chiar am zile în care mă doare atâta liniște și pustiu.
La fel și la job. Când am intrat în învățământ plângeam zilnic că trebuie să vorbesc și eu detest să vorbesc și tot găseam n motive să fug de acolo, însă stând între elevi și vorbind, forțată fiind de împrejurări, am observat că mă simt bine și chiar mă hrănesc cu vorba aia și cu iubirea lor și chiar cu țipetele lor. Parcă sunt zile când mă animă toată acea gălăgie a lor. Apoi când vin vacanțele și rămân singură mi-e frică de atâta singurătate și liniște.
La fel am observat și cu intrigile. Când stau prea mult între oameni și dau de intrigi, plâng, că ce caut eu acolo, că de ce mi s-a dat mie aia, iar când fug apoi și aleg singurătatea și liniștea, iar nu-mi place că de ce e prea liniște și pace.
Voi ați pricepe un astfel de om?!
Eu una nu mă mai înțeleg. Și am obosit să stau cu mine.
Ordonare:
Cronologică
Te inteleg oarecum... esti prea sensibila pentru lumea asta si nu intelegi lucrurile rele de ce se intampla sau de ce sunt oamenii asa. Degeaba te-i muta intr-un alt oras, lumea din pacate e la fel peste tot! 
De obicei persoanele ca tine au crescut ocrotiti de parinti si cei din jur de toate relele si problemele lumii acesteia iar acum cand esti la maturitate a trebuit sa-ti iei viata in propriile maini si vezi lumea exact cum este, nu te mai poate proteja nimeni de toate cate se intampla. Si pana acum vedeai lucrurile rele dar nu o simteai pe pielea ta de aceea treceai mai usor peste ele...
Dar nu trebuie sa-ti faci griji, viata si lumea asta te va schimba si pe tine incet, incet si nu vei mai fi atat de sensibila!
Toti am trecut prin ceea ce treci tu dar noi cand eram inca copii si nu intelegeam atat de bine lumea si am trecut mai usor peste acea sensibilitate, tie iti e mai greu ca esti adult dar vei trece si tu peste asta.
Nu zic ca ar fi rau sa fi sensibil ba chiar este o calitate si lumea ar fi un paradis daca toti am fi asa!
Dar vezi tu lumea e asa cum e iar cei sensibili nu rezista intr-o astfel de lume iar daca nu pot sa se schimbe ajung la spitalul de boli mintale!
Nu vreau sa te sperii dar incearca sa fi tare si sa nu pui la suflet tot ce se intampla in jurul tau.
Bine faci ca pleci de la locurile unde pluteste rautatea chiar si in aer dar apoi sa nu fi trista din cauza asta, gandeste-te ca locul tau nu era acolo, tu nu esti ca ei!
Ei sunt asa iar tu esti altfel, toti suntem diferiti asta sa-ti intre bine in cap, spuneti-o mereu si vei trece mai usor peste unele intamplari!
Viata iti va da probleme mult mai grave din pacate iar daca nu iti vei intarii inima pana atunci, nci nu am curaj sa-ti spun ce ti se va intampla...
Daca ai un iubit vorbeste cu el despre asta, te va ajuta mult, ba chiar te va proteja cat va putea! As zice sa vorbesti si cu vreo prietena despre asta dar nu cred ca sunt multe care inteleg astfel de lucruri si mai rau ti-ar face!
Iar daca inca nu ai un iubit pana vei avea sa fii tare si incearca sa fi mai indiferenta la tot si va fi mai bine, ai sa vezi!
O zi frumoasa iti doresc!
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
