Hei, TPU, de ce toată lumea pune accent pe se*ualitate și că tot ce "nu reușește omul" pe alte planuri sau chiar că dacă dezvolți boli psihice e o lipsă a activității se*uale?!
La fel cum de ce în România, femeia singură este mereu judecată, atât cu copiii sau fără copiii? Deși tind să cred că mai judecate sunt cele fără copii.

Recent am întâlnit o doamnă care m-a făcut să realizez că și oamenii ca mine sunt total normali.
Am întâlnit o doamnă, ok, poate la personalitate a e opusă mie, dar tot povestindu-mi viața ei, am aflat că se poate să fii femeie singură, ce să scoți copii model. De una singură.
Deci doamna respectivă mi-a povestit viața ei, amară dar care astăzi e bogată A zis că soțul a părăsit-o pentru bit și nici la copiii nu s-a mai întors, iar ea având o viață în grijă 3 copii, pe care i-a crescut singură, zicând că nu le-a lipsit nici nimic, dar s-a și impus în fața lor, și azi, toți sunt căsătoriți cu copiii mari, prin America, Germania și Bulgaria.
Și a zis că după abandonul soțului ei i-a fost scârbă de bărbați și că chiar îi mai și bătea pe cei care se apropiau de ea. A zis că nu a fost atinsă de nimeni din adolescență și și-a crescut copiii cu patos și iubire. Și totuși de una singură a crescut copii de ispravă.

Deci de ce în ziua de azi se*ualitatea este supraestimată? Dar mai important de ce a ajuns să conducă lumea?
Ba chiar și terapeuta mea mi-a zis că e totuși ok să faci unele lucruri (măcar la nivel de catarsis). Însă eu aud de oameni care au trăit toată viața în abstinență și azi o duc bine. Cred că doamna respectivă e doar un caz din multiplele cazuri de abstinenți reușiți (vreau să spun social și psihologic).

Ce spui?! "Puține femeie se descurcă singure"?!
Lol!
Mama e exemplu că a crescut un copil frumos de una singură, și când spun că frumos, nu mă refer la exterior, acolo unde pentru societate las de dorit și e egal cu 0, însă pentru interior. Deși am avut lipsa tatei și bărbații din familia mea (zic de tata-absent și neimplicat emoțional, iar de bunică-miu, socrul tatei, tatăl mamei, că cu el am avut mai mult contact în copilăria mică, era muncitor da, și făcea ce ținea de el, însă era un om dur și mă bătea cu coada de lemn, ca alea de la mop, doar că noi le aveam la alea de muște, cu care speriai muștele vara, iar când mi-a dat vreo 2, 3 din alea pe spate, aia am fost. Stai liniștit că semne fizice nu a lăsat deloc, dar a lăsat psihice pe viață, cât ca azi să mi fie scârbă de cuvântul și chipul bărbat.
Dar revenind că nu deapre asta era tema. Mama e exemplu viu, că m-a crescut singură, doar ea și cu Dumnezeu și funny e că deși pare că bunică-mea (mama ei) ar fi fost și ea în peisaj, bunică-mea, fix după divorțul mamei și strămutarea de la casa ei de toată viața la oraș (că așa a vrut mama), am ajuns să rămânem tot singure, că bunică-mea refuza să mai iasă din casă sau chiar să mai facă ceva, deci uite și tu cum mama mea, a avut o viață de rah. singură crescând 2 copii, un adolescent, că pe vremea aia eram adolescentă și un copil mai bătrân, pe bunică-mea, și în condițiile în care nu a cerut nici măcar o dată împrumut nimănui, și nici nelipsindu-se strictul necesar. Nu aveam nici lux, dar nici sărăcie lucie, ci eram oamenii care trăiam de la lună la lună, doar cu salariul mamei și pensia lu bunică-mea, dar mama muncea de la 7 dim până la 6, 7 seara că așa era programul la jobul ei, iar vara că era campanie ea lucrând în agricultură, o vedeam de la 10 noaptea doar la ochi, și eu cum aveam vacanțe vara și stăteam trează până târziu, restul nopții o ascultam doar cum sforăie, pentru că doar ăla ne era timpul petrecut împreună. Deci nu știu ce spui tu de femei care nu se pot descurca singure, dar mama mea e o eroină. Și nici plecând din țară, și chiar neajutată de nimeni, deoarece mama nu a a avut prieteni și nici cine știe ce cunoștințe la viața ei. Însă pe mine m-a crescut frumos pe interior, chiar și cu lipsuri și chiar și cu puțină atenție emoțională oferită. Nu mă înțelege greșit, mamam-a iubit enorm, o simt, o știu, dar fiind genul schizoid și rece, nu a reușit niciodată să se apropie emoțional de mine, și i-am reproșat asta, ani în șir, și încă mai sufăr chiar și acum ca adult de aceste lipsuri, dar cu toate astea, mama m-a crescut bine de tot. Sunt respectuoasă cu toată lumea, sunt darnică (deși acum am mai rărit filantropia), visez la o lume mai bună și mai iubitoare, și deși sunt ceva mai antisocială în relațiile interpersonale și rece, deoarece am învățat de la mama, totuși nu pot fi rece la durerile umane și mereu dacă oamenii fac ei primul pas către mine sunt dispusă să-i ascult. Și deși visez și eu la prosperitate materială, tot de la mama, am învățat că, ok, dacă pot și am putere să fac ceva măreț cuviața mea sau să iau un job mai bine plătit, dar dacă nu, m-a învățat să mă mulțumesc cu cât am și să-mi fie și bine cu doar ce am. Recunosc că pe aici mai am scăpări, că uneori mă apucă invidia dacă văd că alții sunt mai buni (indiferent de palierul vieții) ca mine, însă nu fac rău nimănui, îmi văd de viață și aia e. Și eu nu spun toate astea ca să mă laud eu, însă o spun ca să vezi că o femeie singură, a reușit să facă un copil bun la suflet, educat și care are ca idealuri bunătatea și iubirea.
Nu uita, o mamă, o femeie singură, fără prea cine știe ce frumusețe fizică, fără a fi o femeie Alfa și fără a-și mai desface picioarele după tata, la alt bărbat. Dar o femeie care pleca, cum am zis la 7 dimineața la muncă și se întorcea tot la 7, dar seara. O femeie care făcea zilnic același drum, și o femeie care după ce bunica a căzut la pat, ea făcea și mâncarea și curățenia în casă, și și aici o făcea la perfecție, deoarece așa m-a educat și pe mine. Bine, cu curățenia zic, pentru că cu mâncarea făcea doar de astea basic, dar doar pentru că nu i-a plăcut niciodată bucătăria ci mai mult tehnica, așa că, pe mână bărbătească nici acolo nu am simțit lipsa, deoarece când ceva se strica, mama meșterea. Nu s-a băgat și la pus de prize și întrerupătoare sau lustre, însă la mici reparații prin casă, a fost întotdeauna expertă.
Deci repet "o femeie nu se poate descurca deuna singură" cum?!?!?!
Mama mea e model la a se fi descurcat all the time singură.
La fel cum exemple sunt pe toate drumurile. Ca spre exemplu doamna din întrebarea mea. Și dacă eu deși am crescut și eu frumos, am crescut totuși fricoasă, că așa a fost și mama la rându-i și nu am apucat să-mi îndeplinesc visul American, cel de a pleca și chiar stabili acolo, spre exemplu băiatul doamnei din întrebare a plecat în America și astăzi are domnul acela până și băiat la Nasa. Și e tot concetățean cu mine. Deci uite exemple de cum femeile fac copii aproape singure și trăiesc să crească singure copii de ispravă. Și vorbim de femei care sunt din pătura de mijloc a societății, adică nu vorbim de vedete sau de femei care au avut de la naștere lingura de aur în gură și totuși având bogăție și putere, le-a fost mai ușor să crească un copil chiar și singure. Vorbim de mame, care din mediul ăla pe economie ce-l aveau în casă, punea peste jumătate pentru copii ei, apoi ce mai rămânea de facturi și consumabile și doar ce le mai rămânea, le revenea și lor. Și uite că aceste femeie sacrificate, au crescut copii de ispravă, ce astăzi, sunt cineva în societate și le mai și reîntorc lipsurile de atunci ale mamelor lor. Acum nelipsindu-le nimic la bătrânețe, iar copiii fiind lângă ele.

Răspunde

Raportează

Evaluează