Hei, TPU, revenindu-mi între timp, dar mai ales văzând un film și o situație azi la TV, gravă, cu o familie ce și-a pierdut casa, m-au făcut să realizez că viața mea e bună, dar mai ales e bună pentru că am o casă deasupra capului bunicică și chiar că deși asta mi-e crucea de-a fi prizonieră în propria casă, filmul acela cu protagoniștii care mergeau la un festival de muzică și au fost uciși într-o pădure de la țară de niște psihopăței, m-au făcut să realizez că tocmai închisoarea mea, a fost salvarea mea. Că Dumnezeu m-a salvat de tot ce e acolo afară și că în loc să mă pun a fi copilul rău care acuză, să fiu copilul care mulțumește Domnului.

Deci întrebarea care mă macină. Cum pot face lucrul ăsta atunci când în jurul meu apare spre exemplu invidia sau ura pe oamenii care simt că ei pot face ce eu nu pot sau că ai au primit ce eu nu am primit sau pur și simplu pe viață și Dumnezeu în sine?!
Dar mai ales mă interesează cum pot face ca în loc să-L urăsc pe Dumnezeu pentru ceea ce face El în Univers, să-L iubesc orice ar fi?!
Sper că nu-mi dați tot exemplul cu filmul și situații de genul. Căci astea se întâmplă pe moment, să vezi o poveste mai tragică ca a ta și să realizezi astfel prin comparație că viața ta e mai bună, dar eu întreb de fapt, cum pot să fac să mă vindec complet de ura asta pe Domnul și cum să fac să nu mă mai întreb la fiecare pas: "Dar de ce a dat Dumnezeu așa și nu așa, dar de ce face aia și aia nu."? Ci pur și simplu să-L iubesc și atât.
Cum pot face lucrurile astea sau să ajung la stadiul și starea asta?

In primul rand nu-L poti invinovati pe Dumnezeu pentru viata ta!
De ce? pentru ca El ne cunoaste si ne stie mai bine decat noi insine!
Iar in al doilea rand El ne da dar nu ne pune in mana pentru ca numai asa poate fi liberul arbitru...
Apoi ce nu ne da este tot spre binele nostru, ca noi nu cunoastem toata povestea ce ar fi daca? El stie ce ar fi,, daca"! De aceea nu ingaduie acel,, daca" pentru ca uneori acel daca ne poate distruge si corpul dar mai ales sufletul, iar Dumnezeu vede toate oportunitatile acelui daca si o opreste inainte sa se intample ca sa ne fereasca de acea distrugere a corpului DAR mai ales a sufletului!
Sa-ti dau un exemplu mic: tu ai un caine si-l ti inchis, nu-l dai drumul sa iasa pe strada de frica sa nu-l calce vreo masina. Ei bine, tu stii asta dar cainele nu stie, el crede ca tu esti rau si doar nu vrei sa-i dai si lui libertatea care o au animalele salbatice. El nu stie ca daca si atunci cand iesi cu el la plimbare il ti in lesa e tot pentru protectia lui si te judeca,, sa zicem" ca nu ii dai libertate macar acum... Ei asa si cu Dumnezeu, El stie si cunoaste viitorul si totul, stie ce s-ar intampla daca tu ai fi altfel, in alta situatie, poate ai ajunge sa te sinucizi din nenumarate motive si atunci iti ofera cai cu oportunitati mai putin rele dar in care vei ramane o persoana normala si cel mai important, nu-ti vei pierde sufletul! Pentru ca la Dumnezeu asta conteaza cel mai mult! Decat sa pierzi sufletul si sa ajungi in iad pentru o eternitate mai bine sa fi ultima cersatoare de pe pamant pentru un timp foarte scurt... Pentru ca timpul petrecut pe pamant e doar o clipa sau nici atat in comparatie cu timpul petrecut in viata de dupa moarte!

Din pacate, pentru tine, Dumnezeu nu are nici un amestec in situatia noastra. Noi suntem singuri responsabili de ceea ce am realizat sau am pierdut in viata. Ai auzit de expresia: "Cauza si efect"? Ei bine, asta este de fapt viata. O infinitate de cauze si de efecte. Daca esti singura si nu iesi din casa, nu e vina lui Dumnezeu ca esti asa. Ci pur si simplu acest efect este rezultatul cauzelor pe care noi le-am ales. Noi alegem daca stam sau nu in casa constant, noi alegem daca vrem sa avem sau nu prieteni, noi alegem ce vrem sa facem in general cu viata noastra.
Daca insa problema la tine, tine de fapt de vointa si de comoditate, si oricat de mult ti-ai dori sa iesi din ele, iti e din ce in ce mai dificil, recomand sa vizitezi un psiholog/psihoterapeut. El/ea te poate ajuta sa iesi din situatiile de genul.

Chiar si eu de cand am inceput anul acesta, mi-a fost si imi este dificil sa ies din confort. Chiar aveam de gand si inca am, sa ma apuc de antrenamente pentru corp, sa il mai lucrez. Insa mereu patesc sa vin acasa de la munca/facultate si sa fac greseala de a ma uita la seriale sau sa ma joc, dupa ce mananc. Si pentru mine, zilele alea sunt compromise. Nu fac nimic productiv si stagnez. Pentru mine e o problema vesnica atunci cand se intampla sa imi ies din ritm in felul asta. Insa, sunt constient ca am nevoie sa trag de mine acum, pentru a nu regreta mai tarziu :\.

Sper ca te-am putut lamuri cu subiectul asta.