| MountainRiver a întrebat:

Hei, TPU, vorbind ieri cu amica mea despre relații și despre faptul că ea și-ar dori să fie ca mine, rece și inabordabilă cu bărbații, deoarece ea s-a săturat să fie ca ea, prea sweet și chiar oleacă disperată după macho ăștia, tot vorbind pe tema asta și cât și-ar dori să fie în locul meu, mi-a spus că multe femei ar da orice să fie în locul meu și să aibă doar o cameră, un pat pentru ele și să nu le mai sâcâie nimeni la cap. La fel și terapeuta mi-a subliniat asta ieri în terapie. Deci tot auzind sau văzând viața mea și prin ochii lor, am ajuns la concluzia că viața mea e chiar bună și că doar eu mă încăpățânez să mi-o fac nașpa sau să cred că ce viață de "ra*at" am eu.

Iar de aici am ajuns la concluzia că asta e de fapt mai mult un comportament pe care-l fac deja. Adică în loc să observ tot ce viața mi-a adus bun, eu văd doar partea negativă a vieții. Deci a devenit cred o patimă, nu mai e doar un păcat.

1.Cum facem să fim satisfăcuți și mulțumiți de noi, așa cum suntem? Și să vedem binele din viața noastră și nu răul?! Și de aici aș duce întrebarea mai departe. Cum facem asta și cu ceilalți? Adică dacă observăm bine, trăim deja vremurile în care oamenii tind să devină tot mai egoiști și neiertători pentru că cei din jurul lor nu sunt acești "perfecți". Deci cum facem să ajungem la serenitate cu doar ce avem la îndemână?!

2. Credeți că totuși dacă nu am reușit să-mi fac prietene, amice de vârsta mea, e oare și pentru că femeile mă privesc cu oarece invidie?! Mereu m-am gândit eu de ce nu mi-am putut face prieteni.

3. Întrebare pentru oamenii ortodocși. Credeți că Dumnezeu ne v-a pedepsi aspru pentru tot acest comportament de nemulțumire? Sau ni-l va lua, vreau să zic bunul sau bunele pe care le avem?!
Pentru cine citește Biblia, ce pedeapsă îl așteaptă pe cel care în loc să vadă tot binele și frumosul pe care i l-a oferit Dumnezeu în viața lui, el tinde să dramatizeze, să se plângă de minusuri ori chiar să-și dorească sinuciderea?!