Hei, TPUași!

Tot întrebând de adevăr pe aici.
Zic să vă întreb și pe voi.

Care adevăr a fost cel mai greu de digerat pentru voi, dar o dată ce l-ați acceptat, v-a maturizat, schimbat perspectiva complet asupra vieții și l-ați văzut cel mai lucid, ca fiind fix așa, cum vi-l prezentau ceilalți că ar fi?

Și voi doar ați acceptat adevărul ăla și v-ați îndepărtat de persoana care vi l-a spus sau i-ați mulțumit în cele din urmă persoanei că v-a deschis ochii și ați rămas buni prieteni?

Ca nu exista nici un dumnezeu, ingerasi, ca nu o sa mai intalnesc niciodata cu cei morti, ca conteaza aspectul fizicul,banii, hainelee,ca adhd nu e o lene sau ca nu esti matur,ca nu te ajuta nimeni la greu, nu poti avea incredere in nimeni, am ajutat foarte mult niste persoane cand am fost la greu mau barfit, ca auto controlul conteaza mult in viata, ca viata nu are nici un sens, scop

Ca oamenii sunt animale individualiste, esti bun cand dai, cand ceri esti deranjant.

N-a existat niciodata cineva care sa imi spuna ceva despre mine, lucru pe care sa nu il stiu. Pentru ca cea mai mare calitate a mea este ca sunt sincer cu mine, in primul rand. Imi stiu toate punctele forte sau slabe.

Că suntem doar praf de stele, că sensul vieții trebuie să-l găsim singuri, că dumnezeu e doar o amăgire...

In momentul de fata trec printr-o schimbare foarte mare de perspectiva. A inceput acum vreo luna-doua si simt ca se aprofundeaza in permanenta.

Am fost, in prima parte a vietii, dependent de oameni incompetenti si imorali, lucru care m-a fortat pe mine sa fac mereu invers decat vedeam acasa pentru a putea ajunge undeva in viata.

Ideea e ca fix acele caracteristici pe care multi se chinuie o viata intreaga sa si le dezvolte (independenta, disciplina, pasiune pentru citit, cumpatare etc.) au deventi excesive in cazul meu. Evident ca fiind inconjurat acum, la maturitate, de oameni cu alte valori decat cei care m-au crescut, oameni care cred ca solutia la orice problema e sa muncesti mai mult, sa devi mai organizat, sa tragi mai tare etc. am ajuns sa exagerez cu toate lucrurile astea, pentru ca, in general, mi-a mers bine cand am facut-o.

Dar recent mi-am dat seama ca sistemul asta pur si simplu nu mai functioneaza pentru mine. Acum incerc cumva sa-mi modific gandirea cat sa pot accepta ca e in regula si sa te simti bine, si sa te distrezi, si sa nu te iei mereu in serios in viata. Viata mea a devenit efectiv un sir mare de "victorii" si "realizari", dar care nu ma faceau cu nimic mai fericit, deci trebuie cumva sa invat sa diger ideea ca nu trebuie sa fiu un supraom pentru a-mi merita fericirea.

Adevărul, sau mai bine zis, adevarurile care m-au schimbat, au fost: Nu poti multumi pe toata lumea. Pentru unii, indiferent cat sau ce ai face, nu e de ajuns. Încearcă, si o sa reusesti, numai nu te da bătut. Lupta pentru ceea ce iti doresti cu adevărat. Nu încerca să fii pe placul altora, ci doar încearcă să fii multumit de pesoana care esti si care devii. Atunci cand mintea nu te ajuta, asculta inima. Nu te baza pe persoane care la prima greseala din partea ta iti vor întoarce spatele. Si mai sunt inca multe. Si am inceput sa le descopăr destul de târziu, din pacate.

Sint inconjurat de retarzi psihopati. Asta concluzionez zi de zi, nu inghit, dar trebuie sa traiesc cu faptul.