Da. Gol şi probabil ideea că ar fi putut fi altfel azi cu acel cineva aici.
Poate par nu ştiu cum dar când a murit bunica mea, mi-a părut doar puţin rău.Nu am avut o relaţie prea apropiată, doar în ultimul ei an căci trebuia să mai am grijă de ea.Mai mult am suferit după câinele meu...Peace!
Deci si tie ti-a murito pisica? si eu si m-am simntit groaznic x_x
Da. Nici nu vreau sa-mi aduc aminte. Ceva urat! Ti se despica sufletul in doua.Nu prea`mi doresc sa vorbesc despre asta. Ci nu numai moartea in sine mi-a lasat niste urme ci si ce sa speculat [mai ales] pe urma.
*-*
Eu mi-am pierdut toti bunicii. Doi dintre ei nici nu i-am cunoscut, iar ceialti doi au decedat cand eu eram foarte mica. Atunci nu mi-am dat seama ce se intampla, dar acum imi pare foarte rau ca nu am putut petrece mai mult timp cu ei si acum am un sentiment de tristete. Imi lipseste ceva.;
Da,cea mai buna prietena si singura( adica eram doar noi 2, nu ieseam in grup cu alte fete). Ce am simtit? Eram acolo cand a murit, aveam amandoua 13 ani. De atunci nu am mai avut nicio prietena. Nu pot descrie ce am simtit, habar n-am. Mi-am dat seama ca imi era cea mai buna prietena, cand ii curatam zapada de pe mormant. De vreo 10 ani nu am mai fost in cimitirul ala, iti recomand sa treci peste. Si tatal meu a murit, si bunica merge saptamanal la el sa-i duca flori.Dar eu ma duc doar de iluminatie, din obligatie. Ce am simtit cand am aflat ca a murit? sau ce am simtit in toti anii care au urmat, fara el? M-am obisnuit asa...De 17 ani nu am mai zis cuvantul tata. Nu poti avea langa tine toate persoanele dragi, cat timp ai tu nevoie de ele. Cred ca fiecare a fost la minim o inmormantare si i-a parut rau ca acea persoana nu va mai fi. RESEMNARE
Da... Am plans tot timpul, ultima oara am plans aseara. imi amintisem cum erea viata cu ea...
Îmi pare rau, sincere Condoleante, si eu stiu cum e sa pierzi o persoana draga! ((
Nimic nu se compara cu pierderea cuiva drag, iti sfasie sufletul, e o durere cumplita.
Am pierdut mai multe persoane dragi dar cel mai trist moment din viata mea a fost cand a murit bunicul meu care era totul pentru mine.
Da dar ranile inca au ramas; intotdeauna cand imi amintesc de el am un gol un suflet si o durere mare. Unele rani nu se vindeca niciodata, doar mai uiti de ele din cand in cand...