Heiii,
Revin din nou cu o întrebare!
Cum am mai spus-o și în întrebările anterioare, sunt student la medicina, anul 1 la Sibiu, iar după 4 săptămâni și jumătate deja îmi vine sa ma las de facultate. Deși, sunt abia la început, deja perspectivele mele pentru viitor sunt foarte proaste. Sunt introvertit și nu am prieteni, în primele 2 săptămâni de facultate ieșeam împreună cu colegele de grupa după cursuri la cafea sau în pauze, ma simțeam mai bine, deoarece mai îmi dădeam și eu drumul la vorba. Acum, în ultima perioada nu ieșim deloc, nicăieri și ma tot gândesc ca sunt dat la o parte, sunt și singurul băiat din grupa, iar din celelalte grupe nu cunosc pe nimeni. Aici în oraș nu cunosc pe nimeni, iar după cursuri, plec la mine în garsoniera închiriată și stau singuratic. Mai ies prin oraș, dar merg singur prin parcuri și pe la Mall și chestii de genul și sunt foarte trist.
Cum am mai spus, m-am îndrăgostit și de una dintre colegele de grupa și nu pot sa-mi iau gândul de la ea, a devenit deja o obsesie pentru mine. Nici de învățat pentru medicina nu m-am apucat, deoarece nu mai pot din cauza asta, și s-a adunat deja multă materie, iar eu la chimie, deoarece am terminat un liceu slab, nu ma descurc, ar trebui sa încep cu chimia de clasa a VII-a. Când sunt la facultate eu tot încerc sa vorbesc cu fata respectiva, de multe ori vorbim despre cursuri, însă atunci când ieșeam toți la cafea, vorbeam mai mult cu ea. Am simțit înca din prima zi de facultate o conexiune între noi, dar nu cred ca ea ma place. Nu am mai simțit asa ceva niciodată, deoarece pana la varsta asta a mea de 23 de ani, nu am avut niciodată relație, nu am ținut de mana niciodată o fata, iar pentru aceasta fata, ceea ce am simțit nu este o atracție fizica, ci una sufleteasca și ea este timida, calma și la locul ei.
Dacă as avea șansa să fim împreună as aștepta după ea și 10 ani, la cât de mult țin la ea.
Când merg pe strada și vad cupluri, stau și ma gândesc ca eu nu o sa am niciodată pe nimeni, nu o sa am veci familie.
Nici în satul natal eu nu am prieteni, cred ca o sa mor singur, nu am niciun rost în aceasta lume.Nu cred ca mai este nimeni în starea mea.
As vrea sa vad și de la ea un semn ca ma place, dar mereu după cursuri, în ultima perioada, ma saluta și pleacă. E cea mai minunata ființă pe care am văzut-o, dacă as avea-o, as face-o mereu sa se simtă iubita, nu m-aș certa cu ea deloc. Eu cand am intrat la facultate, am venit cu gândul sa învăț, de aceea pentru primul an am decis sa stau singur în chirie, am crezut ca o sa ma obișnuiesc, nu am crezut ca o fata o sa ma facă sa nu mai știu de mine. Ma tot gândesc ce sa fac, să-mi vad de facultate și sa încerc sa fiu tot mai bun (oare daca învăț și rămân la fel, o să-mi găsesc jumătatea mai încolo?) au sa renunț, pentru ca nu am nicio șansă să termin facultatea și nu o mai pot face față singuratatii, dacă o țin cu iubirea asta neîmplinita o sa ajung la sinucidere, chiar ieri am vrut sa recurg la acest gest.
Ce ar fi de facut?
Va rog mult ajutați-mă cu sfaturi!

Eu zic să-ti vezi de facultate. Dacă ești în relație cu o colegă, cred că trebuie să fie ceva serios, pentru că o să vedeți în fiecare zi la facultate când începeți fizic.Mai bine gândește-te la o relație serioasă după ce-ți termini studiile.
Dacă ai intenția să-nveți, nu cred că ai cum să rămâi cu multe restanțe. Învață în felul tău, nu pierde nopțile. Poți să te-nscrii alt-undeva unde e mai ușor.

Foarte intelept, sa lasi niste straini de pe internet sa iti decida viitorul. Bravo, te aplaud.
Acum lasand gluma la o parte, nu crezi ca ar fi mai bine sa-i spui ca o placi? Adica, gen, daca si ea e la fel ca tine? Daca si ea asteapta un semn de la tine si tu astepti un semn de la ea, si asteptati amandoi ca celalalt sa faca prima miscare, si ajungeti ca nici unul sa nu faca nimic?
La cum ai descris totul, deja esti la pamant, ce se mai poate intampla mai rau decat sa te respinga?
Si sincer sa fiu, a fii singur nu e capat de lume. Eu am aproape 26 de ani si nu am avut niciodata pe nimeni, si sincer, sunt foarte bine asa. Nu am avut pe nimeni pentru ca eu am vrut sa stau singur. Nu planuiesc sa ma casatoresc, sau sa am copii (nu imi plac copiii, sincer) si planuiesc sa imi petrec viata distrandu-ma, fara sa imi fac griji de nimic.
Am terminat o facultate, am un job decent, pe viitor poate o sa am unul si mai bun, sunt sanatos (cel putin asa sper), parintii sunt amandoi sanatosi, la fel si sora mea. Sunt fericit de fel. Ce sa vreau mai mult de atat? Cat timp sunt fericit, totul e ok. Sincer, timp liber as vrea mai mult, dar chiar si fara, tot sunt fericit.
Si eu obisnuiam sa ma chinui pe din interior pentru faptul ca nu aveam iubita sau iubit, asta pana a inceput sa nu-mi mai pese asa de mult, mai ales de faptul ca eram presat de parinti si bunici si alte rude ca sa imi fac o iubita.
Am stat si m-am gandit, sa imi gasesc pe cineva, sa imi intemeiez o familie aipoi sa muncesc ca sa intretin familia ca dupa, la batranete sa ma pensionez si sa mor de boala sau de batranete daca sunt norocos. Oare e asta ce imi doresc? Am realizat ca raspunsul e nu. Nu vreau sa traiesc o viata obisnuita si sa mor facand doar ce se asteapta societatea sa faci. Nu vreau sa ma casatoresc si sa am familie pentru ca daca nu o fac, o sa vorbeasca oamenii.
Obisnuiam sa ma gandesc la o viata de oras, la distractie cu prietenii, la iubire, etc, toate lucrurile alea care sunt doar o iluzie si iti aduc fericirea doar pe moment. Credeam ca aia e ce voiam, dar de fapt ma minteam pe mine. Ceea ce voiam era pace si fericire.
Multi oameni nu mai reusesc sa gaseasca oacea si fericirea pentru ca ei se gandesc la acea fericire de moment si tot cauta asta, si sar din moment in moment crezand ca sunt fericiti, cand de fapt, ei sunt doar dependenti de asta. Daca gasesti acea fericire care dureaza, nu o sa te gandesti la lucrurile alea neimportante pe care societatea tot pune accent si le tot promoveaza ca fiind normale. Lucrurile alea sunt cele care ne termia mental, si de aia in ziua de azi tot vezi atatia oameni nefericiti care cauta placeri care nu dureaza.
Daca nu te lasi influentat de toate astea chiar ca o sa ajungi sa te sinucizi.
Nu stiu ce sfat sa iti mai dau, decat sa iti spun ca singurul care poate decide pentru tine si pentru viitorul tau, esti tu.
Orice decizie ai lua, gandeste-te bine inainte si asigura-te ca nu e o decizie pe care o sa ajungi sa o regreti.
Eu iti doresc multa fericire si sanatate si poate intr-o buna zi, o sa gasesti si tu fericirea aia de care am tot vorbit. Sper ca sfatul meu te-a ajutat cat de cat sau macar daca ti-a mai ridicat moralul si te-a facut sa te gandesti la anumite lucruri. Bafta in continuare, si scuze ca am cam deviat de la subiect, dar am simtit ca asta era ceva ce chiar trebuia sa iti spun.