Hey buna tuturor! Voi ce a-ti face daca ati avea sau daca aveti o sora si tatal vostru ar face o mare diferenta intre voi cuma r fi pe ea sa o lase la calculator iar pe voi nu, sau ei sa ii dea bani de inghetata si voua sa va zica sa va luati din banii vostri :-) iar voi sa aveti 2 lei de buzunar sau pe sora vostra sa o trimita in Londra la rude si pe voi nu,sa ii spuna mamei voastre ca cei din familia lui nu prea va suporta? Mie mi se intampla asta si nu i-am facut nimic de cand eram foarte mici face asa diferente intre noi,pe sora mea o lua cand mergea in vizita la cineva si pe mine ma lasa acasa, si aveam vreo 3 ani si fugeam ca nebuna dupa masina plangand si nu oprea sa ma ia si pe mine.Intre noi e diferenta de 1 an.Mereu imi spune daca fac ceva gresit "Normal,doar ea e Arianna,ea niciodata nu gandeste ce face". Nici mama nu prea ma intelege Va zic sincer ca m-am gandit sa ma si sinucid, dar dupa am zis ca degeaba .Va rog ajutati-ma :* Dau funda

În momentul în care doi oameni care sunt deja părinţi au căzut de comun acord să conceapă un alt doilea copil, în mod firesc ar fi trebuit să se gândească ca pe viitor să nu facă diferenţe de acest gen şi să le ofere atenţie şi iubire părintească amândurora egal. În caz contrar, copilul ajunge să se simtă marginalizat, iar o dată cu trecerea timpului percepţia acestuia se schimbă, va fi demoralizat, deprimat. Ori depresia, sentimentul de înlăturare şi de faptul că nu are aceleaşi avantaje ca preferatul duce la ce e mai rău... După cum tu însăşi credeai că cea mai bună metodă la care ai putea recurge pentru a scăpa de preferinţele părinţilor este sinuciderea.
Nu prea ai ce face, decât să accepţi realitatea, dar să le demonstrezi că diferenţa colosală pe care o făceau între voi te-a ambiţionat să fii mai răbdătoare, să-ţi schimbi mentalitatea etc., iar asta poate fi arătat prin rezultatele obţinute la învăţătură şi prin comportament.
Sinuciderea e un mare păcat... Ştim foarte bine că aproape orice părinte îşi iubeşte mai mult unul din copii.

N.ai decat sa faci ce vrei, dar mai bine te.ai gandi cum sa faci in asa fel incat pe viitor sa fii pe picioarele tale si sa le arati celor care te.au facut sa suferi ca nu ai nevoie de ajutorul lor.atunci vei descoperi adevarata satisfactie. astea ce spui tu, chiar daca dor, sunt niste copilarii. parintii tai sunt niste idioti daca fac astfel de lucruri, cum fac majoritatea parintilor ( din auzite ), care au mai multi copii, cel mic intotdeauna este favorizat. dar asta le este mentalitatea.ai rabdare sa mai cresti si cladeste.ti un viitor.

Buna,
eu am 18 ani si am un frate de 12 ani si nu am avut niciodata problema asta pentru ca parinti nostri au stiut sa nu faca diferente intre noi,
stiu cum te simnti dar in aceste momente grele pentru tine ar trebui sa gandesti putin altfel,
cum ar fi : "am o familie buna, rea e a mea"
Si un mic sfat :nu mai pune totul la inima si traiesteti viata asa cum vrei!
Si scoateti din idea aia cu sinucisu ca am auzit ca doare rau

Dacă unul dintre părinții mei ar proceda așa, n-aș mai vorbi cu el pentru tot restul vieții.
Probabil sunt rea că spun asta, dar nu concep ca un tată să facă diferență între copiii lui.
Și eu am o soră mai mică, iar între noi sunt diferențe enorme (de caracter) însă ai mei se descurcă și reușesc că ne împace pe amândouă dacă intervine un conflict.

Eu zic să-ți ignori tatăl în totalitate... măcar un an, doi. Într-o bună zi, o să-l doară așa cum pe tine te-a durut până acum.
Cu sora ta poți păstra legătura dacă ea nu e de asemenea împotriva ta.

Oricum faci, multă baftă!

Wow stati putin ca eu sunt cea mai mica cu un an decat ea