Hey,this is Hannah.Hanah Baker...
Yep, no.Totuși dacă stau să mă gândesc, există un anumit privilegiu în alegerea și stabilirea morții, îți poți pune lucrurile în ordine, poți face crea ce trebuia să faci, dar nu ai mai avut când...
De ce spun asta, pentru că am gânduri sinucigașe, da. Însă recent pană si privilegiul
asta mi-a fost răpit.Și îmi cer scuze că o să mai fac greșeli, dar sper sa înțelegeți și sa citiți. Scriu de pe un pat de spital din București, mi-e foarte greu sa mă destăinui, dar simt ca trebuie să o fac.Sunt cheala, sau bald parcă se zice în engleză (sună mai bine),da, m-am operat la cap.Da, poate că dacă aș fi știut că operația e singura soluție, mi-as fi tăiat venele sau ceva.Dar nu am știu pentru că am rămas inconstienta.
Am avut de 2 săptămâni dureri de cap uneori, vomitat în fiecare zi, iar la spital mi s-a spus în prima faza ca ar fi ceva de la fiere și ca va trece.
Dar nu a trecut și pana la urmă m-au dus cu ambulanta la București unde s-a dat verdictul.Eu nu mai țin minte mare lucru, dar știu ca mi se făceau examene la cap și ca aveam ceva la cap, dar ca trebuie sa mă operez sau ceva.Și îmi aduc aminte cam tot pana la un anumit moment.Era ziua dinaintea operației. Eram conștientă am înțeles, dar nu mai puteam vorbi, mișca idk, dar eu nu îmi amintesc. Tot ce îmi amintesc din acele 20 de ore din viața mea sunt cuvintele :Fii puternică, mami! Fii puternica, tati!
Iar apoi m-am trezit usor ușor la terapie intensiva unde am aflat ce și cum.Normal planete, urlete.
Ce-Am avut la cap? Un lichid câte se secreta la unii tineri de unele glande, iar treaba ar fi mai des întâlnită la cei cu supărări, regrete (profilul meu perfect )
So, acum știu ca supărarea nu întristează doar sufletul, ci face rău și corpului.Chiar așa a fost,un lichid care se tot marea și marea pana nu a mai putut.
Iar faza cu acele cuvinte,acum sunt a doua zi după operație, nu îmi spune dacă faptul ca exista un suflet care e conștient și știe tot,doar ca uneori nu poate sa se conecteze la corp,nu mai are forță corpulDovada e faptul că el din toate orle acelea pe care nu mi le amintesc,si-a găsit forta sa imi facă cunoscut doar ce era cel mai important.
Nu mai spun de faptul ca la terapie intensiva am simțit mai multe prezente bun lângă mine, care uneori mai gândi la, mă mângâiau.
So, acum m-am schimbat totala, dacă aveam vreun dubiu acum nu mai am ca pe lumea cealaltă e ceva puternic care ne iubește, ca sufletul e mare.Nu mai am frica de moarte,nu mai am frica de eșec, nu mai îmi e frica sa supăr pe alții. Am scăpat de toate. Vreau sa o iau de la capăt, sa fac doar ce mă face fericita, vreau s apictez,vreau sa cant,vreau sa am timp pentru ce îmi place.
Pentru ca cu toții vrem sa facem bani,dar uneori banii nu pot face nimic, decât sa te omoare.
A fost buna faza ăsta pentru ca am avut aceste revelații și cât mai am de trăit voi ști cum. Pentru ca pana la urma, de ăsta suntem aici.Sa fim fericiți!
Eu va doresc tuturor sa fiți fericiți, sănătoși, sa știți ca este cineva care va iubește necondiționat acolo undeva.Iar viața ăsta o aveți doar ca sa fiți fericiți!
Și ca sa fie și o întrebare, unde plecați în vacanta?
Ordonare:
După relevanţă
Daca e adevarat ceea ce zici, imi pare rau si iti urez sanatate, si multe ganduri bune.
Initial am crezut ca meningita, asta pana sa citesc intrebarea toata.
Ai grija ce faci pe mai departe, fii puternica si sanatate sa ai din belsug!
Răspunde
Eu sunt curios cum poți tu să scrii astea acum, la a doua zi după o operație ca aia. O să-mi las aici frustrările legate de boli și de viață, în general. Dacă vrei cuvinte de încurajare și mai știu eu ce porcării, e mai bine să eviți răspunsul.
Dacă pe lumea cealaltă e ceva puternic care ne iubește, eu aș vrea să mă lase în pace. Nu ești prima persoană care a fost "schimbată" de un eveniment de genul, dacă de asta avem nevoie ca să fim fericiți și să iubim viața, eu zic pass, sunt fericit fiind nefericit.
Eu cred că există Dumnezeu și are un copil căruia îi place să se joace Sims. Și hai să-i dăm lui George ciumă, să vedem ce face când află vestea aia. Și Giorgică ăsta începe să iubească viața, al dra cu. Și împreună cu soția lui Maria, își dedică viața lui Iisus. Cine mai vrea ciumă?
Viața asta e atât de proastă încât nu-mi permite nici să am o părere clară despre ea. Cine sunt eu să zic că viața e aiurea, că dacă există cineva care a creat tot ceea ce se întâmplă aici, e un maniac, că de ce trebuie să existe atâta suferință și oameni fără picioare și mâini, când 99, 9% din ăștia care au într-adevăr o viață grea și plină de probleme și de boli, sunt cei mai fericiți din lume? Ce naiba e greșit cu voi? Trebuie să-mi fac și eu rost de o operație pe creier ca să realizez că viața e bună? Dacă ăla de care zici, că ne iubește necondiționat, vrea să iubim viața, de ce nu ne face să realizăm asta după ce vedem un răsărit sau ceva clișeic? Dar cui nu-i place puțină dramă? Ce e viața fără o paralizie? Să te ștergi la fund singur e plictisitor.
"Un lichid care este secretat la unii tineri de unele glande", se numește lichid cefalo-rahi... ceva, din câte știu eu, și nu are legătură cu tristețea. Boala în sine se numește Hidrocefalită, cred și se tratează cu o operație care necesită o incizie de maxim 3cm. Cum ești tu cheală de tot? Dacă ai altceva, să-mi spui și mie, sunt curios ce e.
Da, as spune mai multe dar mi e destul de greu. Dar oricum ma bucur ca ai citit si ca poate ai inteles ceva, orice. Stiu ca o astfel de experienta doar cititta nu poate face mare lucru, dar am vrut sa o spun si daca ajuta pe cineva cu orice, ma bucur.
Chiar sunt incantata sa vad oameni fericiti.
Răspunde 
.
Concluzia mea: esti norocoasa.
Nicaieri nu plec in vacanta. Muncesc. 
yaaay!
P.s inconjoara-te de tot ce e pozitiv si be strong. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
