Azi mi s-a intamplat ceva ciudat.
Eram la facultate la un curs de arta si stateam si o ascultam pe profesoara ce zicea acolo despre arta din diferitele parti ale lumii, si dintr-o data mi-a venit in minte asta : "Ce mult m-as bucura daca ar incepe profa sa vorbeasca si despre cultura si arta japoneza, oare o sa ne spuna candva si despre asta?", si nu au trecut nici doua minute si trece la cursul urmator care era exact despre arta japoneza. La inceput am fost fericit dar in acelasi timp si surprins. Mi s-a parut ciudat ca profa a inceput sa vorbeasca exact despre lucrul la care ma gandeam eu. La un moment dat m-am uitat la toti colegii mei si toti erau plictisiti, si mai aveau putin si adormeau, iar eu eram singurul care o asculta pe profa cu un mare interes, si cand a inceput sa vorbeasca despre arta japoneza, am sintit ceva ciudat, parca tot interiorul meu tremura, nu stiu cum sa explic, era un sentiment ciudat. Exact acelasi sentiment l-am avut cand m-am gandit cum ar fi daca ar incepe profa sa vorbeasca despre arta japoneza, iar cand a inceput sa vorbeasca despre arta japoneza, acel sentiment s-a intors, dar mult mai intens, aproape ca nu mai puteam sa ii fac fata.
Ce credeti ca ar fi fost acel sentiment si de ce ar fi aparut asa dintr-o data?
Credeti ca din cauza ca imi place Japonia asa de mult a aprut sentimentul ala?
Stiu ca imi place mult tot ce e legat de Japonia, dar acel sentiment a fost neasteptat de intens pentru mine.
As mai avea multe de zis, dar deja am scris prea mult. Le multumesc celor care au avut rabdare sa citeasaca pana la capat!
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Erai entuziast ca se vorbeste despre subiectul tau preferat si ai incercat sa ii atribui acestui sentiment semnificatii noi, pentru a-ti demonstra legatura cu el.
Chestia ciudata este ca eu de mic cand ma gandeam la ceva in aceeasi zi se intampla acel lucru, si mi se intampla asta aproape zilnic, eu nu cred in chestii premonitorii, dar mi s-au intamplat mult prea des chestii de genul, si nu mai pot sa le ignor. Este ca si cum ma desprind de realitate pentru cateva momente si ma gandesc la ceva, fara sa vreau, si de multe ori nu imi dau seama ca m-am desprins de realitate, iar acel lucru la care ma gandesc devine realitate pentru mine in acel moment, iar cand imi revin, nu trece mult si acel lucru chiar se intampla, este ca si cum eu l-as fi facut sa devina realitate, doar dorindu-mi asta. Stiu ca suna extrem de ciudat si imposibil de crezut.
Stiu sentimentul de nerabdare, sau emotie sau mister, dar nu pot sa mi-l explic pe acela in care simt ca tot corpul imi tremura prin interior, fiecare particica a corpului, de la degetele de la picioare pana la cap, absolut tot corpul il simteam ca imi tremura prin interior, si asta a inceput dintr-o data.
Ba ce faci? 
) te droghezi cu anime-uri? 80 % din intrebarile tale sunt legate de anime
Asta nu e legat de animeuri, nu am mentionat nici macat o data cuvantul anime in ce am scris mai sus 
Este o combinație puternică intre o coincidență și o pasiune de a ta. Tăria trăirii e un fel de produs aritmetic al celor două componente.
Am avut plăcerea sa mi se întâmple de două ori in cateva săptămâni ceva asemănător.
Prima dată am vrut să știu mai mult despre capacitatea creierului luat ca un computer. Am comandat de la biblioteca o carte de specialitate care trata printre altele și tema asta. Mi-a venit cu o fișă pusă chiar la capitolul pe care il căutam, cu același titlu la care mă gândisem. 17 capitole, 500 pagini. Cel care a pus fișa în carte nu avea idee.
A doua, tot la fel o carte de neurologie. Un singur capitol ma interesa, "sistemul de răsplată al creierului" dar nu stiam ca e in carte. Mi-a venit cu fișa pusă exact acolo. La fel de multe capitole si pagini ca cealaltă. Capitolul care ma interesa era undeva la mijloc.
Nu voi fi niciodată superstițios, dar la idei intru.
Savantul Hans Selye spunea în cartea lui despre descoperi ca ele vin în întâmpinarea celui care le caută insistent.
Te înțeleg! Mi s-a întâmplat. Primele zece le-am notat după care m-am delasat pentru ca au devenit destul de frecvente. Dacă un lucru la care nu m-am gindit de 20 de ani îmi apare în minte, în următoarele secunde (mai rar) sau o zi apare în realitate.
De exemplu eram in mașina cu cineva care a adus intimplator vorba de ciocănitoarea (de cate ori conversezi despre așa ceva?). In următoarele secunde la radioul mașinii se dădea o melodie veche de vreo 40 de ani, niciodată auzită, ceva cu Woody Woodpecker.
Eh, cam asta e legea atractiei!
Sau cel putin se asemana. 
Iar pentru cei sceptici, e doar o simpla coincidenta.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
