Fiecare are povestea lui. Tare as vrea sa aflu povesea vietii voastre...(astept multe raspunsuri )

Povestea mea e putin ca un film de drama: copilul geniu,care decade,si apoi se ridica incet-incet.Pe scurt, pana la gradinita eu eram copilul geniu, dadeam "meditatii" copiilor de clasa a 3-a, in primara mi-a mers la fel, la concursuri cei de a 7-a si a 8-a ma rugau sa-i ajut. Apoi am intrat intr-a 5-a si mi-au zis ca am cancer,nu a fost adevarat(tot am ceva,tot imi trebuie tratament DAR n-am de gand sa mor curand ), oricum asta nu-mi da inapoi anul de analize si noptile pe care le-am pierdut plangand, gandindu-ma la si planificand propria inmormantare.Pana intr-a 7-a mi-am revenit complet dar intra 8-a m-am mutat din unul din cele mai faine orase din tara intr-unul din cele mai naspa,unul plin de tigani,caini si roakeri d'aia infioratori.M-am adaptat greu,m-am imprietenit cu cine nu trebuia, am avut si primul prieten, la 13 ani, un baiat cu 4 ani mai mare, super dragut si cuminte dar care nu-mi placea im mod deosebit(mi s-a impus sa nu ies cu el asa ca era obligatoriu sa ies).Am pierdut pana la urma toti "prietenii", am picat intr-o depresie nasoala(moment in care mi-a dat papucii), care a durat vreo 2 ani lungi si urati, dar din care mi-am descoperit pasiunea pentru muzica(asa ca la momentul actual cant bine la 5 instrumente, mediocru la 4 si as vrea sa invat si tobe curand).Am ajuns intr-a 11-a am calatorit,am cunoscut oameni noi,am invatat din nou sa fiu cat de cat sociabila, si anul asta invat-invat-invat ca sa ma pot duce de la vara in Australia, sa incep din nou sa traiesc.