Ma simt ciudat, am un sentiment de nostalgie care ma face sa ma simt asa ciudat.
Ati simtit vreodata ca ceva ireal sa vi se para atat de real si sa va provoace atat de multa bucurie, iar viata reala sa para ca un cosmar interminabil de care vreti sa scapati si sa va intoarceti la acel ireal in care va aflati inainte?
Nu stiu sa explic prea bine ce simt, dar acest sentiment ma bantuie destul de des, si mereu vreau sa scap de viata reala plina de griji, si sa ma intorc la viata ireala plina de fericire, bucurie si nostalgie.
In mintea mea se tine un razboi intre real si ireal, si oricat de mult as vrea sa ma intorc la ireal, realul tot vine.
Nu stiu ce sa mai fac, simt ca o iau razna.
Ma puteti ajuta va rog?
A mai trecut cineva prin asa ceva?
Nu, nu sunt nebun si nu am nevoie de psiholog, ci doar de sfaturi si pareri.

Tu ai nevoie?

Pai ti-am mai spus. Lasa **** TPU...
Mergi si iesi cu careva in oras, sau orice altceva.
Si da... cam toti avem stari de astea doar ca nu le constientizam prea bine.

Gandeste-te numai ca, daca te gandesti acum la asta, sau maine seara, sau peste o saptamana, efectiv... nu se schimba nimic. Asa ca mai bine lasa starea asta si mergi si lucreaza la ceva folositor. Sport, muzica, orice...

De multe ori irealul e mai atractiv, mai frumos, si e normal sa incercam sa ne mai refugiem in el. Si mie mi se intampla. Doar ca trebuie sa facem asta constienti fiind de diferentele dintre real si ireal. Adica sa nu uitam cumva care e realitatea, pentru ca atunci ne pierdem. Trebuie sa stim tot timpul ca indiferent de ce vrem sau ne dorim noi, realitatea va ramane asa cum e ea. Poate fi dureros, dar e adevarat, si n-ar trebui niciodata sa fugim de ce e adevarat.