La asta ma gandeam si eu.
Si eu la fel
Daca e vorba despre minciuni "nevinovate", cred ca din nefericire sunt destul de priceputa, iar in rest eu merg dupa principiul " Minciuna are picioare scurte" așa ca prefer sa spun adevarul, deci nu sunt o mincinoasă buna.
Ce pacat. Aveam pretentii mari de la tine. Tocmai tu sa ma tradezi?
Aww... Chiar aveai așteptări din partea mea? Mi s-a înmuiat sloiul de gheata din piept sincer, prefer sa spun adevarul pe fata unei persoane, decât sa il amăgesc. Sunt destul de directa, chiar daca unora nu le place. Anyway, who cares?
Nu la asta ma refeream, si eu sunt direct si spun lucrurilor pe nume, dar uneori imi place sa ma joc cu mintile oamenilor si le mai spun mici minciunele, sau atunci cand cineva ma streseaza sa fac ceva, il evit printr-o minciuna, daca imi zice sa iesim undeva, iar eu nu am chef, sau cel mai probabil nu il suport, ii spun o minciuna, ca sa scap de el. Cred ca intelegi la ce ma refer!
Da, am înțeles la ce făceai referire.
Cam tot ce ai spus tu aici, face parte din categoria "minciuni nevinovate" care am mentionat-o mai sus.
Sunt expert, ma pricep sa-mi dau seama cand cineva minte...
Doar pe sor'mea nu pot s-o mint
Nu pot sa mint ca nu suport incurcaturile, si de obicei ma zbat zbierand dupa toti si explicand tot.
Mint cand vreau , insa niciodata nu mint pentru a ma lauda sau pentru a-mi ascunde vina.
Depinde ce trebuie sa mint si mai ales pe cine. Pe mama nu aveam cum sa o mint cand chiuleam de la scoala de exemplu, ma dadeam de gol instant pentru ca deveneam paranoica. In alte cazuri mint lejer si sunt convingatoare.
Eu nu am chiulit de la scoala niciodata de buna voie, eram silit de colegi sa chiulim in grup toata clasa, dar se mai gasea cate unul care se intorcea dupa ce plecau toti, si a doua zi ne trezeam toti cu absente in afara de ala, si iti dai seama ca increderea intre noi s-a distrus. Oricum pe parinti nu am de ce sa ii mint, sa ascund adevarul e altceva, ca de exemplu nu i-am spus lu' tata ca am avut doua restante in primul an de facultate, el stia ca am doar una.
Eu picasem intr-o clasa de manelisti, nici dracu nu ma putea convinge sa ma dau jos din pat ca sa suport iadul ala. Adica atat de terorizata eram eu cu o prietena incat daca una voia sa chiuleasca deja incepeau amenintari d-alea cu " Te leg de un stalp, iti pun boxe lipite de urechi in loc de casti si te las sa mori acolo ascultand Salam.". Profa de engleza era cea mai tare, era in stare sa iti puna 3 numai daca pomeneai ceva de manele.
Si e nasol cand se gaseste un destept sa se intoarca si nu e clasa unita dar nu prea ai ce sa le faci. Iar parintilor nu prea aveam cum sa le zic pe fata ca ma omorau, asa le zicea diriga ce chiulangioaica sunt, dupa ma lauda si scapam mai usor.
Te inteleg, nici eu nu suport manelele, prefer sa fiu chinuit in cel mai rau mod posibil, decat sa ascult manele.
Eu le tolerez doar daca vreau sa chinui pe cineva cu ele.
Depinde pe cine mint. Dacă mint pe cineva care îmi e indiferent, o fac cu maximă ușurință, dar dacă e vorba de cineva apropiat, nu prea pot și dacă o fac, recunosc destul de repede că am mințit, nu știu, dar simt așa o povară pe suflet