Vreau sa ma sinucid.Nu vad de ce sa mai traiesc, de mica am fost mai depresiva (doar ca atunci imi imaginam ca trebuie sa fug de acasa), acum ma gandesc sa ma sinucid. Imi urasc viata.Ma simt inutila,singura,neinteleasa,neapreciata,folosita.
Parinti vor sa fiu fata perfecta, iar perfectiunea consta in a face curatenie mereu, a lua note bune la scoala, a nu cere niciodata bani si cand primesc bani de la rude trebuie sa le dau lor caci zic ca au multe datori si nu zic neaparat ca nu au, dar fumeaza cu tona, din casa nu lipsesc tigarile si cafeaua. Imi cumpar haine foarte rar (cel mai des le primesc de la verisoare),(cand primesc bani ii trec pe lista si uneori imi mai cumpara cand mai scot un ceareu altfel eu nu imi iau nimic). Desi pe langa alocatia normala, eu si sora mea avem alocatie complementara, nu vedem nici un ban.
Daca le comentez s-au ceva ma bat. Desi imi zic ca mereu s-au dorit un copil si s-au chinuit sa ma faca caci credeau ca nu pot face copii si erau disperati, tot am impresia ca sunt un copil facut pentru alocatie.
Ei ma iubesc, foarte ciudat dar ma iubesc, chiar daca nu ma apreciaza deloc.
Am mai discutat cu ei mai ales cand am simtit ca fac diferenta intre mine si sora mea dar m-am obisnuit pentru ca nu s-a schimbat nimic.
Nu suntem o familie chiar normala din puctul meu de vedere, deoarece mama a avut si mai are anumite crize din motive foarte prostesti.
Ei nu-si dau seama cat m-a ranesc, cat adorm plangand dorindu-mi din tot sufletul sa mor.
Nu pot sa vorbesc cu nimeni. Pur si simplu nu vad alta rezolvare.

Nu vreau să fiu nesimțită, dar nu crezi că exagerezi deja? Dacă îți cer o mână de ajutor la curățenie, note bune la școală și mai multă grijă cu banii pentru că au niște datorii înseamnă că îți cer imposibilul, adică perfecțiunea?
Nu crezi că părinții tăi deja s-au săturat să facă mereu curat? De ce nu vrei să le ușurezi și tu treburile casei?
Normal că își doresc să ai note bune la școală, să îți placă cartea ca să ajungi ceva în viața asta.
Trebuie să înțelegi că țigările și cafeaua sunt niște vicii pe care adulții nu le pot abandona atât de ușor. Tu nu cred că lucrezi și nu știi ce repede se duc banii. Alții nu au unde dormi și ce mânca, dar luptă ca să trăiască. Iar, tu renunți atât de ușor?
Dacă mama ta era o nebună care consuma alcool și te abuza atunci nu aveai o familie normală.

Draga esti prea grijulie fi mai indiferenta si ce daca nu ai note mari atata poti si ce daca nu faci curatentie ei nu au mainii ce esti sclavul lor? cum sa nu ceri banii esti fata lor sunt culmea /pe bune daca faci pe plac tuturor nu isi vei face niciodata pe placul tau, fi mai indiferenta, si da nu esti inutile, fa-ti un prieten fa sport, manca sanatos, elimina gandirea asta negativ ai o viata termina cu prostiile fi mai masculina

Bagă-ți mințile în cap și pune mâna pe învățat.

Ieri o tipa din clasa de vizavi a fost lovita de tren in fata scolii si si-a pierdut ambele picioare.
Tu te plangi ma?
Marș la invațat!

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Sinuciderea nu e o solutie.
Daca renunti azi, nu vei avea succesul de maine.
Cum te-ai descurcat pana acum incearca sa te mai descurci pana la 18 ani, dupa vei fii pe picioarele tale si iti vei putea alege singura drumul.
Sinuciderea nu e si nu va fi niciodata o alternativa.

Buna, Andreea,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Nu fa asa ceva! Invata cat mai bine la scoala, fii asa zisa lor perfecta. Va trece totul. Dupa ce implinesti varsta de 18 ani, pleaca la un internat, rude, etc.

pai fa-o atunci

Cere ajutor. Nu fa ceva prostesc.