Iti spun povestea mea: am cunoscut un baiat intamplator pe net si am inceput sa vorbim.am stat toata ziua de vorba iar seara i-am dat nr meu de telefon [ nu stiu de ce, nu dau la nimeni nr de telefon din prima ]. am vb prin mesaje pana am adormit. din seara aia am inceput sa vorbim toata ziua la telefon sau prin mesaje. am inceput sa ne cunoastem. problema e ca el e din alt oras asa ca nu ne-am putut vedea atunci. fara sa ne dam seama ne-am indragostit unul de celalalt si ne-am acordat sansa de a fi impreuna [ am oficializat o relatie la distanta ]. dupa 2 luni el a venit in orasul meu ca sa ne vedem pentru prima data. a stat 2 saptamani care au fost perfecte pentru amandoi. simteam amandoi iubirea care ne-o puratam. dupa 1 saptamana au inceput problemele : am aflat ca nimeni nu este de acord cu relatia noastra..adica parintii la amandoi, prietenii mei si o parte din prietenii lui. nu ne pasa atat de mult.ne pasa doar de noi. doar ca fara sa ne dam seama am intrat intr-un fel de depresie. nu ne mai puteam bucura de nimic. absolut nimic. cu toate astea nu am renuntat. ne-am facut planuri de viitor si pot sa spun ca e prima data pentru amandoi cand iubim cu adevarat. acum inca suntem impreuna si ne merge foarte bine [ ne mai certam din cand in cand dar impacarea e atat de dulce:X cu toate ca suntem departe ]. urmeaza sa se mute in orasul meu si totul va fi bine. sper ca ti-a placut
Http://www.youtube.com/watch?v=qZMX6H6YY1M&feature=related
E ceva mai mult decat o poveste trista...
Ei bine, eu nu am o poveste de dragoste prea fericita sa ii spunem asa..Totul a inceput acum 2 ani cand m-am mutat inapoi in orasul natal. Dupa scurt timp mi-am regasit prietenii si unii noi..Am stat asa in vorba vreo 2 saptamani cu o vecina de-a mea, cu 1 an jumate mai mare ca mine si m-am indragostit de ea ca un nebun..toata ziua o vedeam doar pe ea, nu ma gandeam la altceva si nu puteam face mai nimic...imi era frica sa ii spun ceva find si mai mare ca mine..eu 15 ea aproape 17..fiecare zi o petreceam alaturi de ea, indiferent ca eram acasa sau pauzele la scoala. dupa un timp am hotarat sa imi iau inimioara in dinti( ) si sa o intreb daca ar fi sanse sa fie mai mult intre noi decat simpli prieteni, amici, etc..binenteles ca din prima nu a iesit nimic..nici acum nu stiu de ce a refuzat..am ramas binenteles in continuare amici foarte buni. dar nu imi pot da seama de ce nu a putut fi nimic intre noi..imi doream enorm acest lucru si chiar si acum imi doresc dupa un an. dar daca nu se poate asta este..imi doream sa fie iubita mea..toata lumea ne intreba pe strada daca suntem impreuna si asa mai departe..asta e un exemplu de asa NU..In orice caz va veni vremea sa gasesc o fata care sa imi placa si sa o iubesc la fel de mult. sper Succes!
DontStopBMX întreabă:
Anissuca întreabă:
PriliBlueBlood întreabă: