Hi >againde cateva luni bune se intampla sa sufar de o boala care a inceput sa se accentueze si sa devina aproape cronica
boala pe care o am se numeste procrastinare.loooool.am inceput sa fiu cea mai lenesa persoana pe care o stiu
stie cineva vreun lucru care sa ma motiveze sau ceva care sa ma scape de lene? FUNDA
*chiar daca e o intrebare ridicola NU caut raspunsuri asemanatoare.thx

Nuielusa de la Sf.Nicolae.

Procrastinarea nu e domeniul meu principal de lucru și sunt multe cărţi și articole despre subiect. Aici prezint modul în care eu cred că se poate rezolva această problemă, alături de ce s-a mai scris.

1. Mai întâi, o imagine. Să presupunem că o casă (casa mea) dar și viaţa mea e ca o căsuţă cu jucării. Cu unele îmi place să mă joc, cu altele nu. Îmi place să fac mâncare, dar nu îmi place să spăl vase, și grămada se adună. Îmi place să spăl geamurile, dar nu să dau cu aspiratorul. Îmi place să pun în ordine hainele, dar nu actele. Etc.

2. Apoi, deși nu am citit tot ce se scrie despre procrastinare, din ce am citit observ că ești ajutat să faci două lucruri: să te organizezi mai bine, pe de o parte, să te motivezi pentru acţiune, pe de altă parte. Eu aș adăuga (poate că ideea există deja) că dincolo de aceste tehnici de ameliorare, procrastinarea e semnul că ceva nu s-a copt în tine. Anume, nu ai ales unele lucruri în viaţa ta pentru restul vietii.

Exemplu: de mic mi se spunea că e bine să te speli cu apă rece când te scoli. Apoi când eram în Franţa citisem o altă versiune: e bine când te trezești să mergi imediat să deschizi geamul, să respiri de trei ori, ca să te reconectezi cu natura, cu viaţa, cu… mărog. Toate astea sunt bune, problema e că în timp poţi trece prin perioade fie de depresie, fie de mult prea multă oboseală, și lași baltă astfel de obiceuri. E oare bine să le alegi în sensul că ești mai degrabă dresat decât educat? Nu, nu asta e ideea. Dar, ce au oamenii care sunt disciplinaţi, faţă de noi cei care nu reușim să fim ca ei? Mai multă putere fizică nu, mai multă minte, nu. E undeva în sfera de maturitate, zic eu, răspunsul. Unele lucruri s-au copt, iar ceea ce ei fac a devenit un reflex.

Dar până să ajungem la reflex, ideea mea e că trebuie să alegi unele lucruri nu pentru că te-au învăţat părinţii, sau ai citit din reviste, ci pentru că le alegi tu, ca și cum ai fi singur pe o insulă. La fel ca renunţarea la fumat, unde Alan Carr spune "te lași atunci când decizi că te lași pentru restul vieţîi". Trebuie să ai această luciditate: pentru restul vieţii. Altfel, dacă lași o posibilitate în viitor de a fuma, ea apare în următoarele cinci minute în mintea ta.

La fel, dacă nu ai decis pentru restul vieţii că în fiecare sâmbătă faci ordine în acte, atunci poate că sâmbăta viitoare vei face, citind un articol despre procrastinare, dar apoi va veni o luna de zile în care nu vei mai face, și grămada va crește la loc. Pentru că nu ai ales definitiv că această jucărie face parte din casa vieţii tale.

3. Mai e ceva care nu ne ajută, faptul că schimbăm locurile unde stăm și job-urile. Poate că dacă am avea același loc – de locuit și de muncă – ne-am învăţa mai bine cu ordinea și munca și toate astea. Oricum, schimbările sunt al doilea element care trebuie privit: oricunde am ajunge, cu oricine am locui, trebuie să avem niște lucruri de bază la care ţinem, pe care le respectăm, orice ar fi. Altfel spus, oricare ar fi casa concretă în care locuim, casa din minte cu jucăriile, modul în care îmi reprezint viaţa, ziua, săptămâna, trebuie să fie pusă la punct și să știu foarte bine ce și unde este pus.

4. Iată deci exerciţiul: iei un Week-End și pui pe o hârtie arhitectura vieţii tale, lucrurile principale, sau căsuţa cu jucării așa cum o vezi tu. Casa vieţii mele, din minte, are așa:

Ce și Unde. Arhitectura spaţiului. Actele sunt lângă certificatele de garanţie? Pozele și amintirile sunt tot acolo sau în altă parte? Rezervele de chestii pentru menaj sunt în cămara, pe balcon, etc? Când intri în casă, lucrurile importante le pui – în ce cameră, în ce loc?

Când și Cum. Arhitectura timpului, a zilei, a săptămânii. Cât sport fac, orice ar fi. Ce relaxare îmi ofer, orice ar fi. Cum intercalez în principiu în timpul zilei o perioadă de curăţenie în casă sau o perioadă de relaxare – surfare idioată pe Net. Etc. Care e limita unei perioade în care mă oblig să lucrez cu perseverenţă, ce fel de pauză iau. Şi care e durata mea de muncă fără ezitare.

Nu trebuie să mergi până la detalii foarte concrete, dar trebuie ca toate lucrurile importante pentru viaţa ta să fie pe acel desen. Dacă îl faci calumea, îl pui pe perete, în ceva timp o să știi ce ai de făcut, o să ai lucrurile mai clare în minte.

5. Rezum: contează faptul că acest desen nu e doar încă un moment în care faci ordine în casa ta concretă sau la birou, iar apoi te lași de ordine. E momentul în care faci ordine în mintea ta. Adevărata ordine începe în minte, și poate că cei care procrastinează lasă în jurul lor un haos care arată că în mintea lor nu e ordine și curat. De fapt murdăria, în minte, să zicem impuritatea, e acolo atâta timp cât nu ai ales lucrurile care te reprezintă. În clipa în care faci curat în minte și o umpli cu alegerile tale (bune sau mai puţin bune nu contează) atunci curăţenia din minte devine claritate în acţiune, în comportament, pe masă și în biblioteca de lângă tine.

Ce e procratinarea? Am putea spune că e "rugina" din minte: de fapt, e impuritatea, e pur și simplu semnul a tot ce nu e definitiv în mintea ta, în felul în care îţi vezi viaţa. De aceea am pus acest titlu puţin pretenţios (Cum să scapi definitiv), ca să atrag atenţia: nu poţi să scapi de procratinare decât definitiv – pentru că în esenţă ea este tot ce nu e definitiv, și prin urmare lasă loc la visare, lene, amânare. Oricât ai combate lenea, de fapt nu combaţi cauza ci efectul răului: cauza e, din contră, lipsa de stabilitate și claritate în minte.
Sper ca te-am ajutat.Pa, pa!

Eu deexemplu eram gen cum esti tu si am cumparat cartea Invata-ma si de atunci incerc sa fac experimentele de acolo sau daca esti fata poti sa iei cartea "MAREA SI nEMAIVAZUTA CARTE PENTRU FETE" si poate o sa-ti daie idei. Sau fa-ti un hobby.

Scoala e ceva care sa te ambitioneze!

Spanzura-te,persoana semianalfabeta!