Https://playtech.ro/......ent-697718
Ce credeți?
Observ din imaginile de pe net, că pentru o tipă homeless, cu haine aparent "luate" din gunoaie, tipa se îmbracă destul de bine. 
Oare faptul că jobul ei a fost în mare măsură preocuparea pentru gust/frumusețe și ce pune pe ea/cum accesorizează totul să o influențeze chiar și acum fără casă? Oare de aici să deducem că oarecum cum te formezi și te educi, va dăinui peste tine, ca persoană indiferent de situație?
Voi ați reuși să supraviețuiți la așa ceva?
Cam tristă povestea fetei și era a naibi de frumoasă. Chiar m-a șocat și impresionat.
Voi cum ați face față dacă vi s-ar da un destin din ăsta? Din ce observ, tipa acceptă cu brio situația și noua viață, mai ales dacă ea chiar și în aceste condiții este iubitoare de modă.
După ce am citit povestea asta, parcă aș accepta și eticheta foștilor mei dușmani de "răsfățată". Am impresia că mereu poate fi mai rău și viața ți-o poate trage (îmi scuzați expresia) mult mai grav.
De asemenea, credeți că aici e doar drumul ales de ea, din cauză că a ales drogurile și na, zicea ceva și de boli psihice care au dărâmat-o sau chiar să fie ăsta destinul ei, iar indiferent câte case ar fi avut sau câți bărbați, ori alte persoane care o puteau salva ar fi avut, ar fi ajuns tot la acest rezultat din cauza alegerii, anume drogurile?
Din această poveste tristă ce ar trebui să extragem mai mult învățăminte, că mai bine nu ne alegem un bărbat care ne poate abandona, și din a cărei căsnicii chiar putem ieși șifonate, nu alegem drogurile sau mai bine alegem un bărbat doar după ce suntem sigure că avem o proprietate, o locuință a noastră safe și un statut la care ne putem întoarce mereu și pe care îl putem păstra stabil, indiferent de ce intemperii sau abandonuri întâlnim în cale? Însă cred că e evident că și femeia în cauză, avea propriul ei venit și era stăpână pe situație, până în acel punct nefast. Atunci poate de aici să extragem informația că oricât de în control ne-am lupta să fim și oricâte ne-am lupta să câștigăm, e posibil să nu reușim să fim mereu în control? Și dacă tot am adus în discuție și treaba asta cu controlul propriei noastre vieți și persoane, hai zic să adresez și întrebarea asta.
Cum naiba/sau care naiba e secretul pentru a fi mereu în control și nu a ajunge vreodată în povestea acestei vedete, care aparent avea totul?
Eu cred si consider ca la stilul asta de viata poți supraviețui doar daca.
1.de acolo ai pornit și nu te afectează asa tare când reajungi.
2.ti-ai pierdut mințile din cauza a tot ce ai pierdut și pur și simplu ești rupt de realitate.
America e tara tuturor posibilităților și mulți boschetari ajung peste noapte pe podium,ca după sa decada iar pentru ca nu sunt făcuți pentru statutul ala.
La fel și cu oameni aparent ok, pe care ii remarca cineva mai celebru, ii ia pe lângă ei și după decad când nu mai stârnesc interes.
Treaba e ca, într-adevăr, degeaba ai prieteni și familie dacă nu te lași ajutat.Tot în situația asta ajungi, pentru ca nimeni nu o sa tragă la nesfârșit de tine sa înțelegi ceva ce tu nu vrei sau nu poți.
Iar ea cred ca si-a pierdut simțul rațiunii pentru ca altfel nu prea ai cum, chiar dacă decazi un pic ca om cu talent și totuși cunoscuta sa nu mai faci nimic cu viata ta și sa ajungi pe străzi decât dacă...
1.esti orgolioasa și pur și simplu preferi sa stai asa decât sa îți cobori standardul și sa te angajezi.
2.ai înnebunit cum am zis și nu mai ești lucid.iti convine mai mult pe strada și "liber" pentru ca și mintea ta e la fel.
3.te-a aranjat cel cu, care ai fost sa nu prea mai fi primita pe nicăieri.
Legat de relatii.Eu cred ca dacă îți pui toate bazele și speranța în cel de lângă tine,fără măcar sa ai un pic de spate și tu da, poți sa începi sa te clatini în urma unei despărțiți.Dar nu cred ca înnebunești, asta o ai dinainte si despărțirea doar declansaza ceva mai nasol.
Și da, ca om ar trebui sa ai o stabilitate în general, nu doar înainte de a-ti face o relatie.Eu una dacă as da timpul înapoi nu mi-as mai face o relatie pana nu as fi eu împlinită cu mine.
Ce trebuie sa faci sa nu ajungi în stadiul asta? Pai sa nu te apuci de vicii greu de lăsat cum sunt drogurile,alcoolul, jocurile de noroc... Încerci sa îți creezi o stabilitate, sa muncești și sa nu te lași trasa intr-un cerc vicios de către oameni cu probleme.Iar pe lângă toate astea, cate un control la psiholog, cate o discuție cu apropiații sa vezi dacă totul e în regula cu tine nu strica din când în când.Ca nu pre ajungi ultimul drogat dacă nu ai vreo problema tu deja dezvoltata în creieraș.
Răspunde
Gosh!
Miss Freya ca de obicei, e pe val. 
Deci în primul rând eu chiar am ceva de dinainte de a mai păți ceva, eu una chiar am gena tatei, care e ușor mai crazy, deci cumva da, poate și din cauza asta am adresat întrebările astea și chiar și de aceea am empatizat enorm cu cazul tipei, deoarece eu chiar știu cum e să te frământe relațiile cu oamenii și eu una chiar mă pot lăuda acum că nu am avut relații de dragoste cu bărbați și deci da, nu am mai trecut și prin tevaturile astea, însă pot spune sigur, că mi-au ajuns numai cele cu oamenii și prietenii din trecut, încât să realizez că da, sunt teribile emoțiile și gândurile care te încearcă în relațiile interpersonale și în conviețuirea cu oamenii, iar astea sunt motive suficiente ca să declanșeze nebunia aia de care chiar tu aminteai, că e înăscută. Deci cumva sunt sigură că pe acolo pe undeva, nici tipa nu a stat bine psihic, genetic vorbind de a căzut așa de la un divorț, dar clar drogurile i-au accentuat starea și cred că ăsta pentru mine una, va fi lege ca să stau toată viața departe de ele. Până la urmă și dacă-mi înec amarul toată viața în mâncare și mă sinucid lent prin ea, tot e mai ok, dar de droguri, după acest caz auzit, nu o să mă apropii vreodată, ba chiar mă bucur că sunt mai solitară, că măcar știu că așa nu voi fi ispitită prin alții. Dar povestea oricum ar fi, e tristă rău. E teribilă. Din pmdv, sper să nu ajungă nimeni, niciodată acolo. E crunt. Casa pentru mine una, înseamnă totul. E cel mai de preț lucru, o casă(un culcuș doar al tău) și cred că și o mamă, sunt cele mai de preț lucruri în viața asta. Nu văd cum de ar fi posibil să trăiască cineva fără ele. 
Însă ai dreptate și cu ceea ce spui cu orgoliu, adică cred că chiar am citit în reportaj că spunea că prietenii au întrebat de ea, și că au văzut-o pe străzi, dar ea a susținut că ea nu vrea să fie ajutată, deoarece ea chiar e happy cu viața aia. Asta e și mai ciuuudat. Deși chiar ai atins niște puncte bune, dragă Freya, că doar cum ai spus tu, s-ar explica de ce ea nu vrea să mai plece de pe drumuri, deoarece acolo se poate droga liniștită și nu mai are responsabilitățile din trecut, însă totuși sunt curioasă, de unde fac rost, boschetarii ăștia de droguri, pentru că de faptul că boschetarii se droghează, asta e clar. Dar dacă ei nu mai au bani deloc, eu mă întreb de unde fac ei rost de bani și de droguri?
Răspunde
Într-adevăr stabilitatea și siguranță e cheia unei vieți liniștite.Dar nah, din câte se pare când o iei pe aratura și viciile sunt mai puternice se pare ca poți trai liniștit și în gunoaie.
În general oamenii străzii, sau cei ce s-au obisnuit cu viata asta nu o sa si-o schimbe indiferent cât ai încerca să ii ajuți.Ba din contra, vor vinde ce le oferi ca să își procure mai multe droguri.
Nu toți, dar majoritatea.
Eu în mare am văzut ca isi oferă droguri între ei.Se împrietenesc și când unul face rost ii da și celuilalt.Intr-adevar ca mulți se cearta sau omoară de la ele, dar mai sunt și alții ce se ajuta reciproc.
Cei ce fac rost cerșesc, fura, isi fac datorii.
Mulți aduna serigi spre exemplu în care găsesc câte un sfert sau doi stropi și amestecate din mai multe fac de o doza.Iar mulți mor de supradoza sau sevraj.
Ordonare:
După relevanţă
Nu e nici un secret deosebit. Atita vreme cit dimineata nu iti vine sa scuipi oglinda cand te vezi, e ok.
Răspunde
Aaa?!
Chiar nu pricep la ce te referi cu oglinda.
Explică, te rog! Chiar nu pricep.
Daca ti-e scirba de ce ai ajuns, iti vine sa scuipi oglinda dimineata cand te vezi.
Dacă se pune și sila stomacului, deoarece doar așa te trezești diminețile (în cazul meu, în ultimul timp) cu mii de grețuri, atunci e clar, și eu fac parte din categoria de "mă urăsc" și aș scuipa oglinda. 
)
Asta nu se pune, ca asta e clar legata de stilul de viata/alimentatie, posibil vreo afectiune. Mai patesc si eu uneori daca o iau pe aratura cu regimul, dar foarte rar pentru ca in 99% din timp sunt in control.
În America este de câțiva ani un stil de viață libertin și la care aderă tot mai mulți, inclusiv în orașele mari.
Ea a adoptat și ea stilul de viață libertin ca ceilalți.
Wait!
Ați spun un "stil la care aderă tot mai mulți"?
Adică dv credeți că oamenii ăia chiar vor să trăiască sub acele condiții?! Eu una cred că doar să fii nebun, ai vrea să stai fără casă și mâncând din gunoaie, domnule Anonim. Adică e ceva inuman. Cu atât mai mult sincer când ai mai și avut o poveste ca a doamnei, de ai cunoscut toată spuma și opulența lumii.
Nu știu de alții, dar eu una știu că acolo nu vreau să ajung never și cât de mult îmi detest și urăsc dușmanii, prefer mai bine să-i văd morți pe dușmanii mei, decât să le urez așa ceva, adică să fie homeless, ba sincer cred că moartea e mai bună de 1000 de ori decât viața de vagabond ambulant. Prefer să reînvie naziștii și să mă ucidă ei, dar niciodată nu o să accept ideea și nu o să pot tolera ideea că aș fi vreodată homeless. Cred că ăla chiar ar fi unicul moment cu adevărat, adevărat când eu chiar m-aș sinucide. Cred că până și un viol l-aș putea duce psihic în viața asta (deși și ăla e creepy), cred că până și un copil rezultat în urma lui, l-aș accepta până la urmă, dar asta nu. Asta mi se pare, nu sub demnitate, dar pur și simplu mi se pare chiar iadul pe Pământ ideea de homeless. E cea mai cruntă pedeapsă pe care Dumnezeu o poate da cuiva.
Nu știu de unde frica asta la mine, dar pentru mine ideea de casă, de protecție a casei, și de chiar zona de confort, mi se pare cea mai mare nevoie a mea. Deci cred că dacă God m-ar pedepsi cândva așa, chiar aș deveni fiară la propriu. Chiar ar fi unicul moment în viață când chiar aș uita că El există.
Domnule Anonim, sunteți chiar amuzant când susțineți asta, deși povestea asta nu are nimic de amuzat în ea.
Însă dv susțineți că a "adoptat" ca și când ea a avut de ales sau ea și-a dorit asta. Ok că lua droguri, și alea au condus-o apoi către drumul ăsta e una, dar să susțineți că ea a "adoptat" ca și când ea a premediat totul, ca să piardă totul, doar de dragul de a sta vagaboantă pe drumuri, mi se pare too much. Adică femeia a fost nevoită de împrejurări să ajungă pe drumuri, însă acum că tot am intrat în poliloghii, știți ce nu pricep eu, și am mai auzit așa de cazuri din astea înfiorătoare, cu oameni de sus, care au ajuns chiar pe drumuri, însă eu asta nu pricep niciodată (deși totuși pricep, și aici e cel mai evident și vizibil moment, că God ăsta există și că uneori fără el, chiar și tot aurul se poate preface în cenușă, dacă El o îngăduie iar asta deja mă înfioară) dar revenind, ceea ce m-a frământat mereu la cazurile astea, e ca dacă oamenii ăștia influenți/potenți/bogați, ba chiar ai spune că numai și faptul că au ajuns acolo sus, ar trebuie să ne arate nouă lumii, că înseamnă că oamenii ăia chiar sunt puternici și descurcăreți, de ce totuși ajung ei chiar în punctul homeless? Adică asta a fost mereu frământarea mea. Nu știu dacă înțelegeți concret ceea ce mă nedumerește și chiar intrigă. E ideea că la cât de sus sunt ei, cum de nu au niște resurse și de "zile negre" ca să spun așa. Adică la cât de bogați ar fi, nu ar fi trebuit să aibă nu știu, vreo 2/3 case "în caz de orice", ceva depozite de bani pe nu știu unde, și tot așa. Adică ceea ce mă frapează în cazul lor e că de ce de la cât de sus sunt, ajung chiar în punctul 0? Adică ok, să zicem că pierdea tot ce avea prin prisma relației cu bărba-su, atunci când ăla a decis să o lase, să mai zicem că oricum în cazul ei a fost mai grav, agravat de droguri, care i-au luat mințile și oricum și dacă avea 5 case, tot le vindea pe toate doar ca să aibă mereu bani de droguri, însă per total la toți ăștia de sus, care ajung în fundul prăpastiei, mă macină întrebarea asta, cum de e posibil? Deși v-am zis, eu una mi-am dat singură și răspunsul și unicul găsit e clar God. Deoarece doar El poate fi cel care să dea și să ia la fel de mult. Altfel chiar nu-mi explic, cum de oamenii care ieri păreau că au vieți perfecte, azi să piardă chiar tot.
Ca să nu ajungă cineva așa trebuie să aibă situație materială și o viață ordonată.
Contează ca la 30 sau 40 sau 50 de ani să câștigi destul și să ai casă ca să nu ajungi ca aia.
Păi așa e, dar totuși tipa părea că are de toate. Adică eu nu cred că era din acele vedete care trăi de fapt din veniturile soțului. Zicea că ea lucra atât ca antrenor de fitnes, parcă, dar și ca fotomodel, deci avea ceva bani, plus că pe atunci avea și un soț. Acum nu am citit mai multe despre tipă, să știu exact cât avea ea bani și cât avea bărba-su, dar eu cred că o ducea totuși bine, plus că era chiar foarte frumoasă dar e chiar trist că s-a ajuns acolo.
Dar clar avea totuși ea ceva, pe la mansardă, mă refer, din moment ce a ajuns din zână, spână. Evident că orice ar fi avut, drogurile i-au acaparat de fapt viața și au pus stăpânire pe ea complet. Trist că drogurile duc / sau pot duce la așa ceva.
America este o țară liberă unde cei mai liberi oamenii sunt cei fără responsabilități.
Ați cam spus adevărul. Dar e trist că o țară ca America, atât de bogată, are și oamenii tot atât de mulți homeless, cam la fel, ba poate chiar mai mulți decât cei bogați, pentru că de fapt cei bogați sunt mai puțini la număr, restul mai sunt cei din pătura de mijloc și homeleșii.
De ce trist? Mulți vor să trăiescă așa iar legile nu-i oprește să-și facă un cuib neimpozitat sub pod. Sunt lipsiți de responsabilități și simt că trăiesc liberi. Dacă vrei să-i omori, cumpără-le o casă și mașină.
Păi la ceea ce ați spus dv acum, e chiar cel mai simplu adevăr.
Oarecum și eu cunosc ceea ce spuneți dv aici, deoarece mereu am fugit de responsabilități tocmai pentru că mi se păreau că-mi îngrădesc libertățile, ba chiar "persoana mea" cea mai reală și naturală. Deci cumva vă înțeleg perfect cu ceea ce susțineți, dar eu una chiar și așa, am o frică huge de a nu deveni cămdva homeless, și e și singurul cu adevăr moment (aș spune ăsta, violurile la femei și pedofilia) sunt lucrurile pe care nu pricep de ce God le îngăduie, oricât de josnică ar fi lumea și mintea umană, de denaturată, nu pricep cum de El a permis în lume treaba asta, ba aș spune că nici chiar paradoxurile nu le pricep, ca spre exemplu cele în care unora îngăduie să se înbuibe ca hienele, iar alții sunt la limita supraviețuirii, nu pot. Oricât îl iubesc, asta nu pot pricepe. 
Nu pricepi pentru că pui întrebările unde nu trebuie.
Dacă măine ți se strică mașina. nu mai pornește și nu se mai aprinde nici un bec pe bord. Crezi că dacă vei afla care-i problema dacă-l întrebi in gănd pe un mecanic invizibil?
Doamne ferește să ajung in acea situație!
Totuși, dacă voi cădea, mă voi ridica din nou iar Dumnezeu va fi cu mine, nu mă va lăsa, nu mă va părăsi.
Deci te sperie și pe tine ideea de Homeless, să înțeleg
Pentru mine, mai ales care am fost toată viața fricoasă și chiar am și anxietate socială, și care nici nu am avut casă în copilărie, am o teamă imensă de a nu-mi pierde casa și de a nu sta pe drumuri. Ba chiar mama nu mă înțelege niciodată când îi spun că eu vreau casa mea, dar de fapt eu mai mult mai vreau o casă, în caz de orice. Că deocamdată stau în casa mamei, când va muri ea, știu sigur că eu o voi moșteni, dar ideea că am doar o casă, mă ucide mental. Însă nici nu doresc să fiu nemulțumită, deoarece am avut vremuri și mai grele. Iar casa din prezent chiar o ador, însă tot simt că mai trebuie să mai am una, în caz de orice.
E bine că măcar ai încredere în Dumnezeu, cu el vom reuși să izbăvim viața cu bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
