Https://youtu.be/RwxHMWZBMSI?si=sn6LEfqemPGR-wFv
Ce părere aveți?
Eu, personal, nu m-am gândit niciodată la asta, dar cu cât stau și cuget mai mult, cu atât mă aflu mai de-acord cu Tolkien.

Pentru mine cea mai înfiorătoare remarcă e că, o dată ce basmele au fost simplificate și "dumbed down", nu mai e mult până ce programa școlară este și ea adaptată spre a fi pentru "înțelesul copiilor".
Ceea ce lumea nu înțelege este că astfel de schimbări, deși poate îi ajută pe copii să digere mai bine informația pe termen scurt (pentru că nici nu prea e nimic de digerat, e ca mâncarea de bebeluși), le provoacă un handicap pe termen lung; copiii trebuie expuși constant la noi provocări pentru a se putea dezvolta.
Gândește-te la cărțile pentru copii de acum două secole: romanele lui Verne, ale lui Dumas și Karl May, care ne-au încântat pe toți când era mici. Gândește-te la complexitatea narațiunii (mai ales la Dumas), la referințele culturale, la detaliile istorice, geografice și chiar tehnice presărate de-a lungul romanului (especialmente la Jules Verne) și la lecțiile pe care acestea la transmiteau. Divertismentul actual nu le oferă celor mici nimic de genul ăsta: nu există nicio lecție de învăț, nu e transmisă nici vreun fel de cultură: totul e râs și iar râs, dar un râs imbecilic, fiindcă e comedie și atât. Nimic artistic, nimic frumos, nimic cult în toate astea.
Nu zic că trebuie să le dai copiilor de cinci ani să citească Doestoevski și Kafka, dar nici să-i tâmpești nu e tocmai o idee bună.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Părerea mea e că se greșește enorm prin faptul că societatea imaginează și crează artă sau divertisment în mod mult prea compartimentat, avem genuri, subgenuri, doar pentru a putea alege ce ochelari de cal să purtăm. În același fel, cărțile sau desenele pentru copii nu reușesc să pregătească copilul corespunzător pentru a înfrunta lumea reală pentru că aceasta este dată la o parte, este răsucită și împletită în așa fel încât doar să aline și să uimească imaginația pierzându-se adevărata esență a realității pe care opera respectivă ar avea-o dacă ar fi destinată publicului larg și ar fi scrisă cu acest scop în minte.
Acest lucru este valabil și în cazul adulților, văd zilnic exemple de oameni care citesc doar un anumit gen de cărți, preferă doar anumite filme... nu că ar fi ceva rău în a prefera un gen de divertisment însă fără diversitate nu putem evolua, mai degrabă stagnăm. Observ în ultima vreme o tendință a societății de a auzii doar ce dorește să audă. Poate e un paradox însă eu am impresia că interconectivitatea asta globală de care ne bucurăm în ultimele decenii de fapt ne îndepărtează unul de altul nu ne apropie cum ar fi logic.

Răspunde

Raportează

Evaluează