Salut, citindu-ti postarea imi vine in minte o intampalte amuzanta. La servici, unul dintre colaboratorii firmei noastre, cu care ne vedeam foarte dea, aproape zilnic, intr-un schim de replici nu tocmai colegial m-a facut prosta. Bineinteles mai aprins si mai tare, incurajata si de faptul ca eu aveam dreptate, aveam si dovezi, si am incetat sa-i mai vorbesc. ori acet lucru era imposibil pentru bunul mers al lucrurilor la serviciu. Noi, ca niste copii, comunicam prin mesager, colega mea de birou. Treaba asta a tinut cateva zile, pana cand intr-o zi apare colegul la birou cu o floare rupta din parcul din fata cladirii, imbracat intr-un trico pe care era imprimat ``sunt prost`` pe fata si ``dar ma tratez``pe spatele tricoului. Iti imaginezi ce caraghios arata. In tinuta business cu tricoul acela peste. Oricum mi-am dat seama ca a regretat cele spuse si ca si reactia mea a fost una aproape necontrolata. Acum sa revenim la tine. Cred ca s- a suparat prietenul tau un pic, dar daca te place nu va rezista prea mult fara sa nu-i vorbesti si incet o sa-l ierti. Pa
Nu accepti ca te-a facut proasta? Vai, dar ti-a sapat groapa si te-a bagat in pamant? Ce-i cu fitele astea? Te-a facut prosta, mare lucru! Daca te-ai certat cu el pentru un asemenea lucru si el se afla la "nivelul tau intelctual", crede-ma, chiar ii face placere sa vada astfel de razvratiri...cu putin noroc, te place si mai mult.
Mi se pare un subiect de cearta foarte banal. Este aiurea sa te superi pentru ca te. a facut cineva 'proasta'. Daca d acu` te certsi din lucruri dastea...mai incolo?