Imi este frica sa ies la tabla la liceu pentru ca in general nu suport sa fiu in centrul atentiei, efectiv încep sa tremur, imi tremura capul si corpul si nu vreau sa se întâmple asta...asta patesc si cand stau in banca, mai stau si in prima banca. Nu stiu ce sa fac, va rog ajutati-ma, stau cu frica cand ma scoate sau daca trebuie sa vorbesc in fata clasei, cand ma ridica in picioare etc.

Poti face un singur lucru: sa INVETI pe rupte, pentru ca orice s-ar intampla tu vei sti lectia si atunci nu mai ai nici un motiv sa tremuri de frica, teama sau rusine cand esti scoasa la tabla, dimpotriva, vei fii foarte increzatoare pe tine tocmai pentru ca esti foarte bine pregatita.

Asadar solutia problemei tale este sa INVETI foarte bine la toate obiectele, ca sa scapi de teama sa te faci de rusine, cand iesi la tabla sau ridicata in picioare.

Nu lua în seama ce spune cea de mai în sus ca ea nu are empatie fata de nimic și nu are habar ce inseamna anxietatea sociala.

Poti sa înveți da, ca să fi sigura ca vei ști și ca vei lua o nota bună, dar suferind de anxietate exista posibilitatea foarte mare ca să nu scapi oricum de stare, ba chiar sa uiți tot sau sa nu spui de teama ca poate oricum nu e bine și te faci de ras.
Îți spun din propria experienta ca e crunt sa trăiești cu gandurile astea și te înțeleg.Eu persoana din cauza faptului ca nu ma întrebat nimeni ce e cu mine si nu observa nimeni ca am oroare de "centrul atentie" ma catalogat drept putoare, nepăsătoare, sfidătoare etc iar asta plus stările anxioase ma făceau frecvent sa fug de la ore doar ca să mai scap o data de un stres.
Nu stiu dacă ma crezi, dar preferam sa stau efectiv în cimitirul de lângă liceu doar ca să nu mai trec prin clipele alea de rahat în care ma ridica în picioare sau ma scoate în fata clasei.
Ideea e ca eu am avut mult de pierdut, de aceia nu as vrea ca nici tu nici alții sa va lăsați prada acestei "boli" sa ii spun asa și sa va distrugeți viata.Asa ca te sfătuiesc sa iei masuri, sa mergi la psihologul scolii sau la un altul dinafara, sa vorbești cu părinții despre ce te frământă și pana cât de cât te mai reglementezi poate chiar sa vorbească ei pentru tine la școală în cazul în care e nevoie.
Trebuie mereu sa încerci sa te relaxezi și sa te gândești ca ce o fi o fi, ca și restul sunt oameni ca și tine și ca nu ești mai prejos decât nimeni.
Eu una am făcut o chestie, nu ti-o recomand pentru ca eu am făcut asa din disperare și pentru ca nu știam cum sa procedez altfel și mai ales pentru ca nu ma lua nimeni în seama și când încercăm totuși sa vorbesc despre asta.De mine când sa ras pe tema asta si am fost hușuita sa zic asa,m-am închis atat de tare ca în loc sa încerc totuși sa explic și sa cer sprijin m-am prefăcut ca nu am nimic și ca da,asa sunt eu nepăsătoare,leneșă,destrăbălare și mai știu eu cum și nu e bine.Dar ca să trec clasa și sa demonstrez totuși ca pot,chiar dacă lipseam, făceam în asa fel încât atunci când avem de luat nota sa trebuiască sa mi se de-a doar mie sau încă câtorva un test, ba o data chiar am cerut asta.Iar când au văzut profesorii ca eu in scris, în treaba și banca mea ma descurc super ok m-au suspectat de copiere, doar o profesoara de romana ca și acum o țin minte a realizat ca ceva se intampla si m-a chemat după ore separat, mi-a dat o foaie de hârtie și mi-a dat un test din toată materia la care am răspuns super ok și am luat nota mare.Pana și la chimie unde avem o profesoara foarte rea la test am luat 9.La istorie unde eram pe punctul de corigenta pentru absenta și note slabe din ascultat m-am sos tot asa cu note de 8 și 9.
Asa ca si tu, nu ești asa pentru ca nu te descurci sau pentru ca nu faci suficient, ești asa pentru ca ai nevoie sa îți înțelegi stările, si ai nevoie de sprijin pentru le depăși.