Stiu ca n-o sa ma creada nimeni, dar eu sunt fericita doar cand sunt singura cu mine insami si eliberata de toate grijile existentei.Sunt atat de legata prin iubire, devotament si grija de toti cei importanti pentru mine, incat cel mai mic semn ca unul dintre ei ar suferi, imi tulbura linistea si ma dezechilibreaza.Asa incat, in momentele cand sunt absolut singura, nici un suspin, niciun planset al unei fiinte dragi nu ajunge pana la mine sunt cu desavarsire fericita fiindca tot echilibrul primordial se restabileste.Imi traiesc aceaste superba solitudine in tovarasia muzicii, in mijlocul unei naturi familiare mie si ma simt pe deplin fericita. N-as putea trai daca existenta nu mi-ar oferi aceste intervale.Agitatia permanenta si istovitoare a lumii m-ar rapune in scurta vreme si as deveni, din subiect plin de toata savoarea vietii, capabil sa o traiasca pe deplin, un obiect cenusiu si uzat de prea indelungata erodare pricinuita de inevitabilele resposabilitati asumate.
Câteva persoane care m-ar face să zâmbesc, să fiu înconjurat de verdele naturii şi o cutie cu ciocolată/napolitane lângă mine. Ar fi fericirea perfectă. Dar mă mulţumesc şi cu 1 sau 2 din 3
Rontzy, tu te-ai gândit doar la partea cu ciocolata. Nu e nimic, cumpăr alta... oricum, fericirea o găseşti tot timpul în tine. Nu depinde de ceilalţi, ei doar îţi oferă ocazia de a fi fericit, însă se poate şi fără restul. Dacă vrei fericire de lungă durată îţi trebuie altceva de lungă durată. La unii ar putea fi sentimente, la alţii ar putea fi vise, la alţii doar gânduri. De ce ţine la tine fericirea aşa de puţin? Poate aştepţi prea mult să vină deodată...
Mda, şi eu am avut aceeaşi problemă până ce mi-am dat seama că fericirea ţine doar de mine.
1. Nu te uita după fericirea altora deoarece nu o mai poţi vedea pe a ta.
2. Când faci ceva, niciodată să nu te aştepţi să fii răsplătit cu aceeaşi monedă, astfel nu vei fi prea dezamăgită dacă nu vei primi nimic, iar atunci când vei primi vei fi foarte bucuroasă.
3. Nu ai nimic în comun cu ceilalţi, nu te lua după ei. Fericerea ta poate fi găsită doar de TINE şi doar prin mijloacele TALE.
Eu mă descarc prin iubire... iubesc mult şi pe toţi, însă nu primesc decât o parte infimă din absolut tot ceea ce ofer, şi iată, pot zice prin asta că sunt fericit. Poţi încerca să fii şi mai optimistă, poate chiar veselă...treaba asta chiar ajunge. Am fost exact ca tine până nu demult, dar mi-am dat seama că dacă stau şi îmi plâng singur de milă nu voi putea ajunge absolut niciunde
Sunt fericita cind eu si cei din jurul meu suntem sanatosi si nu avem probleme si necazuri.Sunt fericita cand imi vad familia multumita, cand comunicam si ne ajutam reciproc.
Faptul ca iubesc si sunt iubita, am prieteni adevarati, care mi-au aratat ca pot sa trec peste orice(si ca o prietenie rezista si la mii de kilometrii distanta), sunt sanatoasa, am o familie care ar face orice pentru mine si ma iubeste, lupt pentru a imi indeplinii visele, etc.
Toate astea inseamna fericirea mea.
Sa am prietenii adevarati langa mine, sa nu existe secrete si sa fie pace. Nu imi pasa de bani, masini sau golanii. Pentru mine fericirea consta in prietenii adevarati si in parinti care ma inteleg.
Raul, asta e o fericire de foarte scurta durata, de cateva ore. dar fericirea de lunga durata? Ma intreb toate astea pentru ca eu una simt ca fericirea isi bate joc de mine. Sunt fericita o zi - 2, hai sa zic o saptamana - 2 si apoi trece tot. cad, imi pierd increderea, trebuie sa astept insa nu mai vine, incerc sa o caut dar nu stiu unde. Probabil ca si varsta e de vina. Marionel, raspunsul dvs mi-a dat de gandit. Da, se pare ca nu numai eu sunt in situatia asta. April, inteleg ca momentele dvs sunt acelea cand sunteti singur/a, cand uitati de orice grija... momentele de liniste.In schimb eu una ma simt si mai singura si mai nefericita cand ma vad asa, fara sa-mi fie nimeni alaturi. Uneori nici eu nu ma inteleg...
De ce tine asa putin... pentru ca niciodata nu sunt rasplatita cu aceeasi moneda. Sunt prietena, dar n-am prieteni, tin la anumite persoane dar ele nu pot spune acelasi lucru, fac tot ce pot ca sa fie bine (sa pastrez relatii etc) dar altii vin in urma mea si distrug ce am construit eu. Ma uit in jurul meu si vad oameni fericiti si ma intreb ei cum pot si eu nu... Eu sunt in acea categorie pentru care fericirea inseamna sentimente. Visele si gandurile sunt amagiri. Sau ele atrag fericirea daca sunt indeplinite, iar unele sunt atat de departe de realitate. As fi fericita pe deplin daca as gasi acea persoana care sa ma iubeasca, sa ma intrebe cum ma simt, cum am dormit, de ce mi-e rau, ce am facut la scoala, ce am pe suflet, sa-mi arate ca intr-adevar exista persoane care merita increderea si ca pana acum am fost o proasta, sa-mi arate ca orice poate fi posibil, sa lupte alaturi de mine si sa fim niste invingatori. Asta ar fi cea mai mare fericire.
Imi e foarte greu sa ma schimb, mai ales ca sunt o persoana complicata si nu ma multumesc cu putin . cineva imi zicea: "nu mai cauta disperata fericirea pentru ca asa n-ai sa o gasesti".