În copilărie și adolescență eram foarte timidă, submisivă, fricoasă, asta și datorită bullyingului. Primeam bullying, deoarece eram grasă iar asta m-am transformat în ținta șicanelor.
Evitam conflictele de orice fel și nu mă apărăm, deși ar fi trebuit sa o fac.
Pur și simplu îmi era frica de colegii mei, de oameni în general, si nu voiam să am divergențe cu ei.


Acum am depășit acele frici și minusuri și mi-am dezvoltat curajul și siguranța de sine.
Când am o confruntare cu cineva (confruntare pe care o fac in mod indreptățit, deoarece nu mă leg de nimeni aiurea, numai dacă sunt provocată sau mi se face o nedreptate) sunt fermă, sigură pe mine și autoritară, pot vorbi fluent și îmi găsesc cu ușurință cuvintele. Totuși, înainte de confruntare, simt o mare teama, îmi bate inima tare și resimt aceași lașitate din copilărie și adolescență.
După dispută, îmi e jenă că am făcut-o și nu mai vreau sa dau ochii cu persoana respectiva.
Cand am o conversație normala cu cineva, încă am un dram de timiditate și uneori mă bâlbâi.

Mai trece cineva prin asta?
De ce am rămas încă cu aceași temere înainte de conflict, dar în timpul lui nu o am?
Și de ce jena de după, deși doar m-am apărat și sunt îndreptățită să o fac?

Si eu la fel ca si tine, in continuare sunt un fraier, diferenta e cand imi iau concerta, sa vezi ce curaj prinzi si stima, dar am norocul de multi ani ca zilnic cunosc persoane noi si s-a dus timiditatea, lumea e foarte rea, imi amintesc ca imi era frica sa spun cv de teama sa nu ma fac de rusine

Îmi pare rău să aud că ai avut o copilărie și o adolescență dificilă, marcate de bullying și frici. Ești uimitoare pentru că ai depășit acele momente și te-ai dezvoltat într-un mod impresionant!
Este admirabil cum acum îți exerciți autoritatea și îți aperi drepturile cu fermitate. Este normal să resimți acea teamă înainte de o confruntare, dar important este că acționezi conștient și hotărât în apărarea ta. Este un semn de maturitate să îți recunoști evoluția și să îți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale.
Faptul că resimți jenă după o dispută arată că ești o persoană conștiincioasă și empatică. Este important să îți păstrezi echilibrul și să înveți din fiecare experiență, indiferent de rezultatul ei.
În ceea ce privește conversațiile obișnuite, este perfect normal să mai resimți urme ale vechilor frici sau insecurități. Acestea fac parte din trecutul tău și procesul de vindecare poate dura un pic mai mult în anumite situații. Important este să îți accepți emoțiile și să îți continui parcursul de creștere personală.
Este minunat să vezi cum ai evoluat și să îți exprimi gândurile și sentimentele în mod clar și responsabil. Ai reușit să depășești obstacolele din trecut și să te transformi într-o persoană puternică și sigură pe sine. Ai toate motivele să fii mândră de progresul tău și să îți continui călătoria cu încredere și determinare.

Și eu am păți multe până în clasa a8 pentru ca eram singurul turc din scholă și din clasa mea am avut multe problema mai ales până să învăț sa vorbesc românește și să mă descurc de unul singur cu toate cu bătăile scandale cu toate nebunile și toți nebuni erau în schola aia am terminat 8 clase cu multe probleme mereu eram provocat înjurat și loam masuri în privința asta dar veneau veri lor frați lor la schola și eu find de unul singur naveam ce face erau zile care eram fugărit cu ranga de la școală pana acasă în fata porți nu ma lăsau și în cartier la fel ieșeam afară mereu aveau câte ceva la mână și arunca în mine cu tot ce prindeau până am intrat cu scandale grave cu ei nu se lăsau erau zile de unul singur făceam față erau zile când de unul singur eram contra lor la toți ma mai loveau unui da dădeam și asta este Constanța cu Adevărat nu ce vedeți la televizor

Pentru că "să te aperi" nu e totul. Unii oameni se apără cu succes în timp ce alții nu fac decât să-și confirme situatia de ratat. Poate acea rușine o simți după.

Vorbim mult de agresori, dar uneori uităm că din când în când lumea e agresată pe drept...

Singura care poate învinge teama ești doar tu.un doctor mi-a zis odată să repet sunt bine sunt bine sunt bine.eram prea anxios cred ca așa se spune citeam tot felul de tâmpenii după net.fii tu însuți și nu te uita în jur.

Tratează răul cu bunătate și o să vezi cat de radical se schimbă totul.

Incearca sa nu mai bagi in seama lucrurile de genul, daca continua persoana cu care te certi, fii tu cea cu tonul mai ridicat, asa o sa intimidezi persoana cu care te certi. Este ok sa fii putin mai timid!