In fata celui pe care l-am iubit cel mai mult... si m-a ranit cel mai mult... e ceva ciudat!
Nu cred ca exista cineva la momentul respectiv care sa-mi introduca starile respective. Si asta fiindca, vorbesc cu fiecare deschis si sincer.
De exemplu, exista cateva melodii care ma reduc la tacere si ma simt pierdut in imaginatie sau melancolie...
In general:
pierduta nu m-arat si gata!
emotionata in fata celor dragi.
blocata fata de mine insami, cand ma surprind cat de naiva is, cand credeam sa pot si de fapt nu pot deloc
In particular:
am fost azi la Mobexpert si patul pe care am vrut sa-l cumpar costa 1000 patul propriu-zis si 2300 salteaua?! si nu parea nici mai mare nici mai special...era un pat, mai, oameni buni! cat pret putem pune pe lucruri trecatoare?!
Nu analizez fizicul celor cu care conversez, ca, daca ma gandesc ce ochi frumosi are, sau ce... nu stiu ce, e posibil sa scap un gand si sa ma fac de oaie, cum mi sa-ntamplat, asa ca ma concentrez pe conversatie, imresiile pe dupa.
In fata lui ma simt mereu emotionata, uneori pierduta, niciodata blocata (sau doar cand face ceva ce nu ma astept, surprize extrem de placute, care nici nu iti trec prin cap)