Frica de intuneric e o mostenire care ne-a ramas de pe vremea cand traiam in salbaticie, de acum cateva zeci de mii de ani. Noaptea ieseau multi pradatori la vanatoare, si noi eram dezavantajati pentru ca cel mai important simt al nostru era vazul. Felinele mari, de exemplu, vad foarte bine noaptea, spre deosebire de noi. Si in intuneric putea fi oricand un astfel de pradator. Noi n-aveam decat inteligenta de partea noastra, si instinctul de conservare. Tine cont ca 99% din intreaga existenta a speciei umane am trait-o asa, in salbaticie, inconjurati de toate acele pericole. In putinul timp care s-a scurs de cand am devenit o civilizatie, frica instinctiva de intuneric nu a avut timp sa dispara.
Misto intrebarea, sincer m-a dat oarecum peste cap ca nu stiu sa-i gasesc un raspuns adecvat, insa, ma gandesc ca oamenii sceptici (eu) nu au probleme de genul, cu frica de bau-bau. Poate doar frica de necunoscut isi poate face simtita prezenta, frica de lipsa luminii nu e cine stie, poate decat cand esti undeva avara si stii ca poti fi privit din diferite unghiuri, acasa, nu are cine sa se uite la tine, desi asta contrazice si necunoscutul de care ziceam.
Nu imi este frica de intuneric.Chiar imi place sa stau asa.
Dar de exemplu daca ma uit la un film horror noaptea si sa fiu singura in camera, ma sperii un pic.
Imi fac tot felul de ganduri si chestii.
Dar daca mai sunt cu cineva nu am nici o problema.
Nu stiu de ce.Dar pur si simplu.
Omul se bazeaza foarte mult pe vizual. In lipsa acestuia, celelalte simturi se "ascut". Nu este chiar frica de intuneric, ci combinatie de subconstient (dupa film horror esti mai mult sau mai putin influentabil), linistea (lipsa zgomotului de fond) si lipsa orientarii in spatiu (nu vezi din cauza intunericului). Senzatia se diminueaza daca ai puncte de reper, stai pe ceva de exemplu, sau daca auzi/simti ca mai este o persoana langa tine (acea persoana este automat o cunostinta sau cineva drag). Caldura ajuta in general la relaxare, patura adauga senzatie de protectie.
Omului nu ii e frica de intunericul in sine, ci de ce ar putea salaslui in el.
O comendie doar ii ajuta pe unii oameni sa inlocuiasca imaginile horror din mintea lor cu imagini amuzante.Ca un fel de sedativ pentru durere.
Pentru ca toate imaginile,gandurile plus bezna il transpune in acel film horror. Mintea lui devine un sac plin de groaza. Fiecare forma,lucru care se misca,care se aude,in imaginatia persoanei respective e ceva de rau. Asa percepe mintea umana aceste lucruri. Umbra scaunului,in lumina lunii poate semana cu figura unei fete sau a unei alte persoana/creaturi care sta si se holbeaza la tine,asteptand sa adormi. Doar sunetul de afara poate da impresia ca cineva sta la geam si se holbeaza la tine, asteptand sa adormi sau macar sa-ti iei privirea de la el. Sunetele care apar din senin par a fi pasii cuiva care se apropie de tine, incet, incet incercand doar sa stea sa te priveasca mai de aproape. In cel mai rau caz, dai in paranoia si poti simti chiar mirosuri noi.
Pentru ca stie ca cineva l-ar putea sustine in caz de orice.
Mereu si mereu, omul s-a temut de necunoscut. Era si acela cu mitul pesterii.
Evident, ce nu cunosti, iti este frica. Doar inaintand putin, poti sa alungi acea stare.
Nu este vorba de intuneric neaparat. Daca ai vedea in intuneric, extrem de clar, dar ai sti ca este bezna afara, tot ai sta acolo, nu?