La un moment dat ma gandeam serios daca viata nu e cumva o coala de hartie pe care deseneaza un copil. Care mai sterge cu radiera un bloc, mai deseneaza un copac si tot asa.
Sunt momentele alea pe care japonezii le numesc Yugen si care s-ar traduce printr-o stare in care te simti conectat la ceva situat pe un plan prea indepartat fata de realitatea de zi cu zi pentru a putea fi descris si inteles cu adevarat. E ceva ce mai degraba simti.
Revii apoi la conventia numita realitate si ai o senzatie ca pentru o clipa ai facut parte din ceva cu adevarat important dupa care acum tanjesti.
Da. Poate noi vedem ceea ce altcineva ne face sa vedem si sa simtim. Mereu m-am gandit ca poate e un vis, sau nu stiu, oricum ceva ce nu exista, doar o iluzie ca ne chinuim in zadar sa realizam ceva in viata pentru ca oricum e in vid.
Ooooo si inca de cate ori! ...singura concluzie la care am ajuns e ca viata e doar un tertip prin care moartea isi justifica existenta.
Asa e Filosofule! Sa nu te superi, dar cand am auzit pentru prima oara melodia J Blavin Tranquilla ( mi se face greata numai cand o aud) mi te imaginam ca erai in I-le Hawaii si dansai cu niste nuci de cocos si o ''rochie '' facuta din frunze de bambus.
Nu te supara, am o imaginatie bogata atata tot, iar filozofia este o arta in mare parte a imaginatiei. Doar in mare parte
ALOHA prietene!
http://imgur.com/muJYKsY.gif
anonim_4396 întreabă:
Licher200 întreabă: