În ziua de azi sunt foarte blamate rețelele de socializare.Sunt acuzați foarte multi oameni ca își găsesc jumătatea pe internet sau ca își fac prieteni pe internet.

Cum credeți voi ca putem aborda o persoana în parc,în bar,pe strada,la scoală, la munca fără sa părem nebuni, perverși etc?

Am observat ca tot mai muti tineri și chiar oameni în vârsta abordează într-un mod libidinos sau sufocant femeile iar femeile nu abordează de loc un bărbat de frica sa nu para deplasate sau femei ușoare.

Cum am putea sa ne facem o relație sau prieteni noi fără rețelele de socializare fără sa para aiurea sau sa dam chix?

Poti intra in vorba cu cineva afara si fara sa pari cum ai enumerat tu, conteaza cum o faci, nu unde. Si asa o zici de parca ne-am nascut cu retelele sociale in brate. Inainte de internet cum abordau oamenii alti oameni daca e asa "ciudat" in afara internetului?

Eu nu prea sunt de acord cu abordatul cuiva pe Facebook doar pentru ca l-ai vazut intr-o poza. Daca sa zicem ca aveti ceva in comun (oras, prieteni, scoala) atunci e ok, dar e parerea mea.
Si am vazut ca multi baieti dau "buna" la tot ce prind pe Facebook.
Dar ca fata e cam aiurea. Sa iti spun ca si mie imi place de cineva pe care l-am vazut de cateva ori la niste petreceri comune, i-am dat cerere, i-am dat like la o poza, in speranta ca ma baga in seama dar nu... si in niciun caz nu vreau sa ii dau mesaj, o sa para aiurea rau, mai ales daca nu imi raspunde sau nu e deloc interesat, as fi dezamagita...

Nu rețelele de socializare sau prietenii prietenilor sunt mereu răspunsul. Tipul care te-a abordat pe tine a fost un pic cam insistent și exagerat. Hai să luăm alt exemplu de abordare: să zicem că pățești ceva în public, gen te împiedici sau cineva te atacă etc. ceva negativ în concepția ta. Dacă o persoană vine să te ajute, o să o asociezi cu ceva pozitiv? Probabil. Poate o să vreți chiar să vă cunoașteți. Chestiile ăstea nu se pot întâmpla pe net. Adică ba da, da că îți ia cineva apărarea online, dar cu toții știm că există bărbați care susțin femeile și par să le ajute doar ca să obțină ceva în schimb în viața reală. Sau am putea lua exemplul locurilor în care oamenii cu aceleași interese comune se adună să discute, unde există un subiect mediator între fiecare individ din încăpere( încearcă să compari asta cu un grup de "Game of Thrones de pe Facebook de exemplu; sincer, eu mai bine aș interacționa cu persoane reale decât cu administratorul paginii "Dank Memes", dar fiecare cu propriile păreri).În fine, eu nu cred că o abordare gen "cf" pe Facebook se compară cu o abordare gen "Hei, ce carte citești?" sau "Te pot ajuta cu ceva?" în viața reală (știu că sună basic, dar stau mai bine cu partea stângă a creierului decât cu dreapta, deci scuză-mi creativitatea :'( ). Nu toți oamenii care te abordează în viața reală sunt creepy. Dar ei știu că vor ieși în evidență dacă o vor face. Motivul e destul de evident. În concepția mea, mai bine cunosc o persoană face-to-face și apoi o ignor dacă nu îmi place, decât să îmi pierd mai mult timp cu vreun catfish de pe net. Acum tu decizi ce e mai bine pentru tine.

Foarte buna intrebarea,si eu mai citesc chesti gen bagate in seama cu fetele, pai sa fim seriosi cum sa te bagi cu o necunoscuta in seama, nici nu e moral asa ceva, stramosi nostri isi gaseau jumatatea din acel trib sau prin cunostinte, de asta e important sa fi intr-un grup social, o fata /un baiat aprecieaza o persoana care are prieteni decat o persoana care pare a fi antisociala, retele de socializare sunt foarte bune dar nu pentru relati virtuale

Internetul pare ca aduce fata-n fata mai multi oameni, de unde poti alege ce iti place.
Dar cu toate avantajele internetului, tot realitatea este mai buna, parerea mea.

Sunt multi libidinosi, la fel cum sunt si multe care alearga cu privirea pe multi, doar ca barbatii trec si la fapte, asta e diferenta.

La biblioteca sau la teatru. Nu glumesc, dar in alta ordine de idei, internetul e o modalitate acceptabila de a iti face prieteni. Depinde doar de cei care il folosesc cit de nelalocul lui e (aka "depinde cit de mult minti/incerci sa pari cum nu esti"). Intr-un final, treaba cu "acuzati foarte multi oameni" - nu ar trebui sa te intereseze "gura lumii" sub nici o forma.

"Oare singurele solutii sunt retelele de socializare sau prietenii prietenilor?"
Pentru cei carora le este greu sa intre in vorba cu cineva, da.
Dar cel mai bine -atata pentru cei care cumunica usor cat si pentru cei mai timizi, cea mai buna solutie este atunci cand se cunosc in/din grupuri: fie la scoala, fie in excursii, fie in alte activitati comune (ex: voluntariat).
In mod normal este de datoria parintilor ca sa-i educe pe copii sa fie usor comunicativi. Parintii trebuie sa pregateasca astfel de situatii/cadre pentru copii lor. Dar multi parinti lasa aceasta datorie doar pe spinarea cadrelor didactice: educatori, invatatori, profesori. Dar aceasta educatie apartine mai mult parintilor decat invatatorilor. Multi parinti chiar neglijeaza, si nu-si dau interesul pentru dezvoltarea copiilor lor si in privinta aceasta. Parintii sunt de fapt invatatorii copiilor intr-o astfel de educatie.

Rubricile acestea de pe TPU "Familie si relatii" sau "Conversatii" le-as adauga in materia scolara. Va fi nu doar cea mai apreciata materie, dar si cea mai folositoare. Comunicarea este o arta; este o stiinta care neinvatata, conduce la frustrari. Pentru cafrustrarea apare atunci cand nu stim cum sa ne exprimam, cum sa comunicam.
Unii cred ca sunt usor comunicativi, dar ei nu stapanesc arta aceasta. De exemplu, baiatul mentionat de tine va spune in dreptul lui ca el comunica usor; o fi asa, dar daca ar fi facut asta si cum trebuie, nu ai mai fi fugit de el. Frustrarea apare nu doar la cei mai putini vorbareti, dar si in dreptul acelora unde comunicarea este un dezastru. Ne simtim si noi prost cand cineva vrea sa ne spuna ceva si nu o face cum trebuie; ne simtim iarasi prost (adica frustrati) atunci cand vrem sa spunem noi ceva si nu o facem -iarasi- cum trebuie.
Cuvintele noastre trebuiesc rostite clar si bine intelese; scopul de asemenea trebuie sa fie clar si inteles -si sa nu fie unul rau.
Nu trebuie sa confundam comunicarea cu oratoria, pentru ca sunt lucruri diferite. Oratoria este arta de a vorbi in public. Comunicarea este restransa, si are de-a face si cu persoanele apropiate, familiale (frati, surori, parinti, prieteni, rude), si cu cele in pozitii mai inalte/respectate (vecini, cadrele didactice, persoane cu functii publice, persoane necunoscute, etc).

Eu zic ca la munca sau activități de voluntariat sau la facultate sau diverse cursuri sunt locuri unde poți cunoaște oameni noi. Dacă nu stai în casa cunoști mai mulți oameni și ai șanse sa ți faci prieteni. Si daca îți faci un prieten el poate avea alți prieteni și asa cercul se mărește și cunoști alți oameni. Ieșind, comunicând.

Prin intermediul altor persoane... Zic eu.

Asa e cand ajungi sa traiesti in comunitatea aceasta degreabila.
Numai rusine si pareri de rau. Oh vaii ce prost esti ce urat esti ce ciudat...
Adevarul e ca daca ne-am uita putin la noi,
Iar cand ne uitam la ceilalti sa ne uitam doar la partile bune.
Atunci ar fi foarte bine.
Dar din pacate TOTI AU PRETENTII si sunt INVIDIOSI.
NORMAL CA CONTEAZA MAI MULT MODUL DE GANDIRE SI RESPECT SI SA ARATE CA II PASA DECAT CUM ARATA.
O persoana de apreciat e aceea care e buna pe dinauntru desigur:
Sa fie serios,
Sa fie atent,
Sa fie calm,
Sa fie sincer,
Sa fie respectuos,
Sa fie si inteligent (cat de cat),
Sa fie intalegator,
Sa fie rabdator,
Si cel mai important sa tina la prietenii lui.
Sa daruiasca.

Iar calitatile care nu ar trebui sa le aiba:
Sa nu fie suparacios,
Sa nu fie mincinos,
Sa nu aibe fite,
Sa nu fie egoist,
Sa nu fie invidios sau gelos
Si cel mai important sa nu fie mandru sau orgolios. Adica ofticat si rautacios.
Sa nu umble doar dupa propriile pofte si sa se creada superior si ingamfat.
Ci sa lase de la el, si sa fie balnd.
O persoana cu asa caracter foarte rar intalnesti, caci majoritatea au problema Mandriei si Nepasarii. Nu le pasa de nimic in afara de ei. Si asta e pacat, caci societatea aceasta promoveaza aceste lucruri din ce in ce mai des.
Cu jocurile pe calculator si alte chestii.

Pe internet e mai usor sa gasesti persoane ce au interese/placeri comune cu ale tale. Eu in generala de exemplu aveam numai ratati in clasa... nici unul nu se apropria catusi de putin de "mine". Insa pe net am gasit de 4 ani niste pireteni cu care planuim sa ne vedem chiar in viitor, si suntem foarte sinceri, etc. (unul are 25 de ani si mi-a luat un joc de 30E, din banii lui, eu i-am zis ca ii dau inapoi banii dar el a zis,"pentru ce-s preceni?".)

Nu e ciudat sa abordezi pe strada,dar e considerat ciudat de prosti.
Si cum sunt multi prosti, o sa te considere multi ciudat/a daca faci asta.
"fara sa parem nebuni,perversi,etc? " sa te rogi la Sfanta Treime sa dai peste un destept, daca dai peste un prost se uita la tine ca boul si crede ca e ceva wow ce i se intampla.
Nu prea mai sunt barbati in ziua de azi, astia prin barbat inteleg sa injuri si sa jignesti femei, sa le bati si nu stiu ce, sunt libidinosi si sufocanti ca nu stiu alta cale, atata pot ei.

In primul rand prin comunicare, daca vedem o persoana in public ne luam inima in dinti si ii punem o intrebare eu ca de exemplu obisnuiam sa ma imprietenesc pe autobuz, cu toata rusinea incepeam un subiect sau uneori incerca persoana respectiva cu mine, noi oamenii fiind niste fiinte sociale avem de oameni si multa comunicare deci intr-o astfel de situatie trebuie sa lasam frica de o parte si sa incepem pur si simplu cu o intrebare fara sa ne pese de consecinte cat de grav poate fi oare sa vrei sa vorbesti cu cineva? Nu e nimic ciudat din contra, cel mai rusinos lucru ar fi sa ramanem fara pantoloni pe noi in public in rest hai sa ne comportam ca martorii lui Iehova ne bagam in seama fara rusine

La munca/scoala nu pari nimic daca abordezi pe cineva. Daca o faci pe strada/in parc e clar ca pari ultimul disperat.

"Fără sa para aiurea"
De parcă ar conta așa de mult ce cred ceilalți.
Depinde ce spui și unde spui.În funcție de asta poți să pari "normal"/"anormal".Și nu, nu pari deplasată dacă abordezi un bărbat.Și dacă ai părea pentru ceilalți, nu e problema ta.

In primul rând trebuie sa-ti dai seama dacã este interesatã acea persoana de tine, ce se intâmpla din priviri, mai sunt altii care abordeaza tipele si ele se panicheaza deoarece nici nu ii observa.
De acolo conteaza doar ce scoate pe gurã.

Mi-a venit in minte totusi ceva. Nu stiu din ce an a devenit "ceva" Facebook in RO dar sunt curios. Inainte de porcaria asta, cum se mai cunoasteau oamenii? Sau pana la Facebook toata lumea nu avea prieteni?

Pai intrebarea este gresita din start din simplul motiv ca nu exista retele de socializare reale. Asta e un termen pe care il folosim noi in lipsa unui alt termen pentru retelele de palavragit, dar crede-ma ca nu impartasesti valori pe messenger, pentru ca asta presupune socializarea.
Nimeni nu blameaza retelele de socializare pentru ca iti faci prieteni si iti gasesti jumatatea.
,, Cum am putea sa ne facem o relație sau prieteni noi fără rețelele de socializare fără sa para aiurea sau sa dam chix?''
Si apoi te intrebi de ce lumea blameaza retelele de socializare
Trist, doar trist

Conversatia. Cu o persoana de care iti place si sa fie si agreabila acea persoana (barbat). O femeie poate aborda usor un barbat prin simplul fapt ca este in jurul lui. Asa consider eu. Daca unei femei ii place de un barbat, il poate face sa se indragosteasca de ea foarte simplu, dar sa nu faca ea primul pas. Sa-ti faci prieteni nu-i greu deloc, de orice sex ar fi.

Pai nu poti aborda pe nimeni in parc pentru ca suntem anxiosi social. Lucrurile pe care eu ti le spun acum in scris, nu ti-as putea spune face-to-face pentru ca voi deveni crispat pentru ca nu te cunosc, voi fi tacut si ma voi limita la cateva cuvinte, si alea abia rostite. Se afla multi in aceeasi situatie, tocmai de aceea si exista aceasta intrebare, pentru ca nu ne mai putem face prietenii decat online, dar tot singuri suntem daca ne activam putin ratiunea si oglinda adevarului. Un prieten virtual poate fi alaturi de mine poate chiar la orice ora, dar nu voi putea iesi la o bere cu el sa ne povestim tristetile si bucuriile, ci ne vom limita la un " ".
Cea mai ok idee e sa vorbim cu prietenii sau cunostintele pe care le avem deja si sa isi adune ei ce prieteni mai au, adun si eu si mergem la un film sau un gratar, asa ne mai cunoastem fara sa fim TOTAL necunoscuti. Dar asta se intampla rar. Pe net ne cunoastem chiar concetatenii si ne facem relatii si prietenii.

Conversația,de la un simplu Bună, mă pot așeza aici? începe intreaga oportunitate. Succes dacă alegi totuși o cale naturală și normală ca să te împlinești pe plan emoțional. Tehnologia ne poate înșela de multe ori.

E o mare problema pe langa asta majoritatea sunt si analfabeti, sunt captati de ecrane, devin atisociabili putin cate putin.

Nu este nimic rau in abordarea pe strada, bar, club, daca o faci cu bun gust, putin intelect si umor, ca sa nu sperii fata si sa te creada un libidinos pervers
Toata chestia e sa existe un pic de atractie, interes si curiozitate si din partea ei, altfel indiferent ce ar spune baiatul ea tot jet ca dau tel la 112, va spune
Iar tu Natalia esti mereu "agatata" pentru ca esti frumoasa, mandreste-te cu asta.

Da, ai dreptate. Însă acum normal ca e cam ciudat ca atunci cand vezi o persoană frumoasa pe strada sa te bagi in vorba cu ea. Poti însă sa ti faci prieteni prin prietenii prietenilor, gen pentru exemplul tau, daca iesi cu un prieten ii vei cunoaște prietenul cu care vine el, deci poate veti ajunge sa vorbiti. Tu ca fata nu te ai speria putin daca un străin ar veni la tine pe strada si ti ar spune sa iesi cu el?