În ziua de azi sunt foarte blamate rețelele de socializare.Sunt acuzați foarte multi oameni ca își găsesc jumătatea pe internet sau ca își fac prieteni pe internet.

Cum credeți voi ca putem aborda o persoana în parc,în bar,pe strada,la scoală, la munca fără sa părem nebuni, perverși etc?

Am observat ca tot mai muti tineri și chiar oameni în vârsta abordează într-un mod libidinos sau sufocant femeile iar femeile nu abordează de loc un bărbat de frica sa nu para deplasate sau femei ușoare.

Cum am putea sa ne facem o relație sau prieteni noi fără rețelele de socializare fără sa para aiurea sau sa dam chix?

In primul rând trebuie sa-ti dai seama dacã este interesatã acea persoana de tine, ce se intâmpla din priviri, mai sunt altii care abordeaza tipele si ele se panicheaza deoarece nici nu ii observa.
De acolo conteaza doar ce scoate pe gurã.

Da si asta e ceva.Adica trebuie sa o privesti, sa vezi daca iti da curs flirtului si pe urma probabil sa il/o abortezi...

Eu zic ca la munca sau activități de voluntariat sau la facultate sau diverse cursuri sunt locuri unde poți cunoaște oameni noi. Dacă nu stai în casa cunoști mai mulți oameni și ai șanse sa ți faci prieteni. Si daca îți faci un prieten el poate avea alți prieteni și asa cercul se mărește și cunoști alți oameni. Ieșind, comunicând.

Mi-a venit in minte totusi ceva. Nu stiu din ce an a devenit "ceva" Facebook in RO dar sunt curios. Inainte de porcaria asta, cum se mai cunoasteau oamenii? Sau pana la Facebook toata lumea nu avea prieteni?

Prin intermediul altor persoane... Zic eu.

Conversația,de la un simplu Bună, mă pot așeza aici? începe intreaga oportunitate. Succes dacă alegi totuși o cale naturală și normală ca să te împlinești pe plan emoțional. Tehnologia ne poate înșela de multe ori.

Ba da aveau.De asta zic cand eram eu mai mica ma jucam cu copii din fata blocului si cand am mai crescut stateam cu cei mai mari din spatele blocului . Dupa am schimbat cartierul avand ca prietena o colega de scoala unde am cunoscut alti oameni si mi-am facut prieteni.Nu prea aveam nici telefon da internet.Nu ne trimiteam sms ne bateam la usa sau ne strigam de jos.

E o mare problema pe langa asta majoritatea sunt si analfabeti, sunt captati de ecrane, devin atisociabili putin cate putin.

Nu este nimic rau in abordarea pe strada, bar, club, daca o faci cu bun gust, putin intelect si umor, ca sa nu sperii fata si sa te creada un libidinos pervers
Toata chestia e sa existe un pic de atractie, interes si curiozitate si din partea ei, altfel indiferent ce ar spune baiatul ea tot jet ca dau tel la 112, va spune
Iar tu Natalia esti mereu "agatata" pentru ca esti frumoasa, mandreste-te cu asta.

Poti intra in vorba cu cineva afara si fara sa pari cum ai enumerat tu, conteaza cum o faci, nu unde. Si asa o zici de parca ne-am nascut cu retelele sociale in brate. Inainte de internet cum abordau oamenii alti oameni daca e asa "ciudat" in afara internetului?

Am specificat si am scris aici cum faceam daca ai curiozitatea sa te uiti.
Nu am spus ca ne-am nascut cu retelele de socializare sau ca asa trebuie sa comunici.Am spus ca acum asa am ajuns deoarece din cauza lor foarte multe persoane nu mai stiu sa faca in realitatea asta si fac gafe monumentale.Printre primele comentari am relatat ce am patit si eu.

Spunea cineva pe aici ca trebuie oarecum sa ai un flirt din priviri pe care cealalta persoana sa ti-l accepte ca sa poti sa actionezi.Si asta e o varianta.Multumesc

La biblioteca sau la teatru. Nu glumesc, dar in alta ordine de idei, internetul e o modalitate acceptabila de a iti face prieteni. Depinde doar de cei care il folosesc cit de nelalocul lui e (aka "depinde cit de mult minti/incerci sa pari cum nu esti"). Intr-un final, treaba cu "acuzati foarte multi oameni" - nu ar trebui sa te intereseze "gura lumii" sub nici o forma.

Pai nu poti aborda pe nimeni in parc pentru ca suntem anxiosi social. Lucrurile pe care eu ti le spun acum in scris, nu ti-as putea spune face-to-face pentru ca voi deveni crispat pentru ca nu te cunosc, voi fi tacut si ma voi limita la cateva cuvinte, si alea abia rostite. Se afla multi in aceeasi situatie, tocmai de aceea si exista aceasta intrebare, pentru ca nu ne mai putem face prietenii decat online, dar tot singuri suntem daca ne activam putin ratiunea si oglinda adevarului. Un prieten virtual poate fi alaturi de mine poate chiar la orice ora, dar nu voi putea iesi la o bere cu el sa ne povestim tristetile si bucuriile, ci ne vom limita la un " ".
Cea mai ok idee e sa vorbim cu prietenii sau cunostintele pe care le avem deja si sa isi adune ei ce prieteni mai au, adun si eu si mergem la un film sau un gratar, asa ne mai cunoastem fara sa fim TOTAL necunoscuti. Dar asta se intampla rar. Pe net ne cunoastem chiar concetatenii si ne facem relatii si prietenii.

Referitor la asta, chiar Albert Ellis a avut aceeasi problema, anxietatea sociala pe care a tratat-o chiar in acest fel, abordand diverse persoane intr-un parc. Da, pare ciudat, a fost de multe ori respins sau femeile chiar fugeau cand le aborda, dar nu cu toate a fost la fel. In felul acesta si-a invins propria anxietate si teama, cea de a aborda femeile. Nu multi avem curajul de a face asta. E o metoda de a invinge crisparea, dar nu multi din noi suntem dispusi poate chiar sa ne facem o "reputatie", desi abordarea nu are vreun substrat pervers, ci e doar un exercitiu.

Asa e cand ajungi sa traiesti in comunitatea aceasta degreabila.
Numai rusine si pareri de rau. Oh vaii ce prost esti ce urat esti ce ciudat...
Adevarul e ca daca ne-am uita putin la noi,
Iar cand ne uitam la ceilalti sa ne uitam doar la partile bune.
Atunci ar fi foarte bine.
Dar din pacate TOTI AU PRETENTII si sunt INVIDIOSI.
NORMAL CA CONTEAZA MAI MULT MODUL DE GANDIRE SI RESPECT SI SA ARATE CA II PASA DECAT CUM ARATA.
O persoana de apreciat e aceea care e buna pe dinauntru desigur:
Sa fie serios,
Sa fie atent,
Sa fie calm,
Sa fie sincer,
Sa fie respectuos,
Sa fie si inteligent (cat de cat),
Sa fie intalegator,
Sa fie rabdator,
Si cel mai important sa tina la prietenii lui.
Sa daruiasca.

Iar calitatile care nu ar trebui sa le aiba:
Sa nu fie suparacios,
Sa nu fie mincinos,
Sa nu aibe fite,
Sa nu fie egoist,
Sa nu fie invidios sau gelos
Si cel mai important sa nu fie mandru sau orgolios. Adica ofticat si rautacios.
Sa nu umble doar dupa propriile pofte si sa se creada superior si ingamfat.
Ci sa lase de la el, si sa fie balnd.
O persoana cu asa caracter foarte rar intalnesti, caci majoritatea au problema Mandriei si Nepasarii. Nu le pasa de nimic in afara de ei. Si asta e pacat, caci societatea aceasta promoveaza aceste lucruri din ce in ce mai des.
Cu jocurile pe calculator si alte chestii.

Si eu am anxietate sociala.
Pot sa imi fac prieteni printre prieteni prietenilor dar nu pot sa merg in parc sa vad un om pe o banca si sa il abordez ca sa ne imprietenim.

"Oare singurele solutii sunt retelele de socializare sau prietenii prietenilor?"
Pentru cei carora le este greu sa intre in vorba cu cineva, da.
Dar cel mai bine -atata pentru cei care cumunica usor cat si pentru cei mai timizi, cea mai buna solutie este atunci cand se cunosc in/din grupuri: fie la scoala, fie in excursii, fie in alte activitati comune (ex: voluntariat).
In mod normal este de datoria parintilor ca sa-i educe pe copii sa fie usor comunicativi. Parintii trebuie sa pregateasca astfel de situatii/cadre pentru copii lor. Dar multi parinti lasa aceasta datorie doar pe spinarea cadrelor didactice: educatori, invatatori, profesori. Dar aceasta educatie apartine mai mult parintilor decat invatatorilor. Multi parinti chiar neglijeaza, si nu-si dau interesul pentru dezvoltarea copiilor lor si in privinta aceasta. Parintii sunt de fapt invatatorii copiilor intr-o astfel de educatie.

Rubricile acestea de pe TPU "Familie si relatii" sau "Conversatii" le-as adauga in materia scolara. Va fi nu doar cea mai apreciata materie, dar si cea mai folositoare. Comunicarea este o arta; este o stiinta care neinvatata, conduce la frustrari. Pentru cafrustrarea apare atunci cand nu stim cum sa ne exprimam, cum sa comunicam.
Unii cred ca sunt usor comunicativi, dar ei nu stapanesc arta aceasta. De exemplu, baiatul mentionat de tine va spune in dreptul lui ca el comunica usor; o fi asa, dar daca ar fi facut asta si cum trebuie, nu ai mai fi fugit de el. Frustrarea apare nu doar la cei mai putini vorbareti, dar si in dreptul acelora unde comunicarea este un dezastru. Ne simtim si noi prost cand cineva vrea sa ne spuna ceva si nu o face cum trebuie; ne simtim iarasi prost (adica frustrati) atunci cand vrem sa spunem noi ceva si nu o facem -iarasi- cum trebuie.
Cuvintele noastre trebuiesc rostite clar si bine intelese; scopul de asemenea trebuie sa fie clar si inteles -si sa nu fie unul rau.
Nu trebuie sa confundam comunicarea cu oratoria, pentru ca sunt lucruri diferite. Oratoria este arta de a vorbi in public. Comunicarea este restransa, si are de-a face si cu persoanele apropiate, familiale (frati, surori, parinti, prieteni, rude), si cu cele in pozitii mai inalte/respectate (vecini, cadrele didactice, persoane cu functii publice, persoane necunoscute, etc).

Pe internet e mai usor sa gasesti persoane ce au interese/placeri comune cu ale tale. Eu in generala de exemplu aveam numai ratati in clasa... nici unul nu se apropria catusi de putin de "mine". Insa pe net am gasit de 4 ani niste pireteni cu care planuim sa ne vedem chiar in viitor, si suntem foarte sinceri, etc. (unul are 25 de ani si mi-a luat un joc de 30E, din banii lui, eu i-am zis ca ii dau inapoi banii dar el a zis,"pentru ce-s preceni?".)

Pai intrebarea este gresita din start din simplul motiv ca nu exista retele de socializare reale. Asta e un termen pe care il folosim noi in lipsa unui alt termen pentru retelele de palavragit, dar crede-ma ca nu impartasesti valori pe messenger, pentru ca asta presupune socializarea.
Nimeni nu blameaza retelele de socializare pentru ca iti faci prieteni si iti gasesti jumatatea.
,, Cum am putea sa ne facem o relație sau prieteni noi fără rețelele de socializare fără sa para aiurea sau sa dam chix?''
Si apoi te intrebi de ce lumea blameaza retelele de socializare
Trist, doar trist

Nu rețelele de socializare sau prietenii prietenilor sunt mereu răspunsul. Tipul care te-a abordat pe tine a fost un pic cam insistent și exagerat. Hai să luăm alt exemplu de abordare: să zicem că pățești ceva în public, gen te împiedici sau cineva te atacă etc. ceva negativ în concepția ta. Dacă o persoană vine să te ajute, o să o asociezi cu ceva pozitiv? Probabil. Poate o să vreți chiar să vă cunoașteți. Chestiile ăstea nu se pot întâmpla pe net. Adică ba da, da că îți ia cineva apărarea online, dar cu toții știm că există bărbați care susțin femeile și par să le ajute doar ca să obțină ceva în schimb în viața reală. Sau am putea lua exemplul locurilor în care oamenii cu aceleași interese comune se adună să discute, unde există un subiect mediator între fiecare individ din încăpere( încearcă să compari asta cu un grup de "Game of Thrones de pe Facebook de exemplu; sincer, eu mai bine aș interacționa cu persoane reale decât cu administratorul paginii "Dank Memes", dar fiecare cu propriile păreri).În fine, eu nu cred că o abordare gen "cf" pe Facebook se compară cu o abordare gen "Hei, ce carte citești?" sau "Te pot ajuta cu ceva?" în viața reală (știu că sună basic, dar stau mai bine cu partea stângă a creierului decât cu dreapta, deci scuză-mi creativitatea :'( ). Nu toți oamenii care te abordează în viața reală sunt creepy. Dar ei știu că vor ieși în evidență dacă o vor face. Motivul e destul de evident. În concepția mea, mai bine cunosc o persoană face-to-face și apoi o ignor dacă nu îmi place, decât să îmi pierd mai mult timp cu vreun catfish de pe net. Acum tu decizi ce e mai bine pentru tine.

Ma refeream ca de foarte multe ori daca abordezi un om pe strada se fereste de tine pentru ca i se pare ciudat ca un om strain sa intre in discuti din senin cu el.Am scris aici un comentariu cu ce mi s-a intamplat mie cu un baiat ce vroia sa imi fie prieten probabil sau sa ma cunosca sau cine sti ce bucuri sa aiba la mine ca devenise sufocant.Ma abordat, eu m-a intrebat ce fac am raspuns politicos si am plecat dar venea dupa mine pe drum sa stau ca nu ma manca pana s-a pus langa mine pe banca in timp ce asteptam pe cineva insista sa ii dau numarul meu sa ne cunoastem.Nu mi se pare normal, de aceia zic ori iti faci prieteni din prieteni prietenilor ori ii cunosti undeva unde poti sa discuti in voie iar daca nu iti convin sa nu le raspunzi sau le dai block si gata. Daca iti faci prieteni printre cunostinte e ok, daca flirtezi vizual cu cineva si acea persoana iti permite apropierea din nou este ok.Nu am zis ca retelele de socializare sunt unica solutie sau ca asa e bine sau rau spuneam ca in foarte multe cazuri nu stim sa abordam o situatie si de cat sa dam in penibil mai bine ne documentam.

Ti se pare ciudat pentru ca faci parte dintr-o alta generatie. Acum 15 ani nimanui nu i se parea ciudat, pentru simplul motiv ca siteurile astea nu existau si daca voiai sa agati pe cineva tot ce trebuia sa faci e sa te duci in fata persoanei aleia si sa o cuceresti.
Pentru mine e o imagine absolut jalnica sa vad tinerii cum investesc timp intr-o imagine virtuala, intr-un cont de Facebook. In excursie stau cu telefonul in mana sa isi faca selfieuri sa vada lumea ce,, bine'' se distreaza. Le place de cineva, pac scot telefonul, ii dau like la poze, ii dau reactii, inimioare. Vor sa vorbeasca cu persoana de care le place, pac, au scos telefonul. Ce dracu e asta? E chiar dezolant.
,, Cum credeți voi ca putem aborda o persoana în parc, în bar, pe strada, la scoală, la munca fără sa părem nebuni, perverși etc?''
Tu pleci de la o premisa gresita. Un barbat adevarat niciodata nu o sa te considere nebuna sau perversa daca il bagi in seama, daca ii ceri numarul etc. Chestia asta exista doar in mintile oamenilor, dar nu in realitate.
Doar pentru ca tu ai intalnit un om care insista in prostie asta nu inseamna ca toti oamenii care abordeaza fata in fata sunt automat perversi.
Nu exista o metoda de abordare. Te duci si ii spui ce crezi si ce vrei. Nu exista scoli si cursuri de abordat oamenii.

Eu zic ca era mai fericitã toatã lumea, ma gândesc ca inainte tipele erau mai fericite sa dea peste un disperat care fluerã le pipãie si le spune cat de frumoase sunt, acum toti labagii le complimenteaza pe internet de se saturã tipele

Inainte de Facebook functiona o asemenea abordare, dar acum este vazutã foarte sec si te trezesti cu ignor daca esti baiat sau fatã usoarã in cazul vostru Ai dreptate daca nu este de la prieteni la prieteni, sau in locuri specifice pentru a cunoaste persoane noi.
Deoarece acum cu Facebook toate primiti cate putinã dopaminã in creier când va oferã atentie zeci, sute de tipi online, cu aceleasi replcici care la un moment dat devin sufocante.

In primul rand prin comunicare, daca vedem o persoana in public ne luam inima in dinti si ii punem o intrebare eu ca de exemplu obisnuiam sa ma imprietenesc pe autobuz, cu toata rusinea incepeam un subiect sau uneori incerca persoana respectiva cu mine, noi oamenii fiind niste fiinte sociale avem de oameni si multa comunicare deci intr-o astfel de situatie trebuie sa lasam frica de o parte si sa incepem pur si simplu cu o intrebare fara sa ne pese de consecinte cat de grav poate fi oare sa vrei sa vorbesti cu cineva? Nu e nimic ciudat din contra, cel mai rusinos lucru ar fi sa ramanem fara pantoloni pe noi in public in rest hai sa ne comportam ca martorii lui Iehova ne bagam in seama fara rusine

Da apropo de autobuz.Da daca vi si imi ceri sa te las langa mine nu am nici o problema, daca incepi discutia cu "ce aglomerat e" sau stiu eu mai ce nu am nici o treaba mai ales daca e o discutie de bun gust sau esti la drum lung dar asta nu inseamna ca legi o prietenie.Una e sa comuncici, socializezi si alta e sa va da-ti numarul de telefon, adresa, sa va da-ti o intalnire.