Istoria a avut, o vreme, o tematica privilegiata, oamenii de stat, in special regii. Si acum, pentru marele public, istoria este aproape exclusiv domeniul care se ocupa cu marii oameni de stat. Pana la urma, publicul a reusit sa se sugestioneze ca aproximativ un rege din trei a fost un mare om de stat si un geniu. Dar Istoria, ca stiinta, a depasit forma asta a istoriei, numita ''istoria marilor oameni'', cam din 1890. Istoria cauta sa inteleaga de ce au avut loc lucrurile intr-un anumit fel, si nu in altul; psihologia aplicata la lideri nu lumineaza asta in prea mare masura; psihologia de grup are mult mai mare putere explicativa in privinta asta (poti sa citesti, ca introducere la introducerea acestui subiect, ''Psihologia Multimilor'' a lui Gustave le Bon), dar nu ar face mare lucru fara economie, sociologie si multe altele. Marele public va continua, probail, sa idolatrizeze personalitati mai marunte chiar ca fiecare dintre ei, DAR pentru ibovnicii zanei Clio, nimeni nu e ''Cel Mare''.