Intoleranta,setea care poate ucide, duce la violenta, invidie, egoism, discriminare.Hristos a poruncit''Iubeste-ti apropele ca pe tine!''
Tradus,''cu aceiasi toleranta ca pe tine.Fi tolerant cu slabiciunile lui, ca si cu ale tale!''Caci, a ne ierta prostiile e prima datorie crestina.O seara binecuvantata!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Şi cu ce mă ajută pe mine că-s "mai bun" ca om şi-mi scad singur standardele să tolerez chestii care nu-mi plac?
Poi cum adica nu iti plac? Suntem diferiti.Asa cum pe tine te accepta altii si tu esti dator sa ii accepti.
Cine îi pune să mă accepte? Eu nu cer nimănui să mă accepte. Şi cine mă obligă să accept eu pe cineva care nu-mi place?
Societatea civila trebuie sa accepte egalitatea intre cetateni pentru bunul mers si relatiile interumane armonioase.Pentru ca suntem oameni.
Da,din nefericire poate.Dovada sant sutele de ani, presarate cu razboaie si linsaje, care sunt rod al intolerantei.
Intoleranţa ucide
Cine are impresia că persoanele religioase pot fi tolerante se înşeală amarnic. Chiar definiţia credinţei în sine este în contradicţie cu noţiunea de toleranţă. Omul credincios se aliniază unor concepte morale nu pentru că acestea sunt dovedit ca fiind corecte ci pentru că i se spune prin intermediul religiei că sunt corecte. Şi pentru că o anumită credinţă nu poate fi cea adevărată decât numai în măsura în care celelalte nu sunt (nu pot fi toate ideile religioase valabile) şi rezolvările etice au morala influenţată de aceste credinţe. Astfel se ajunge la acţiuni care altfel ar fi stopate de minţile clare, neinfestate de viruşii religioşi. Dar creierele credincioşilor sunt bolnave şi boala se numeşte "a crede". A crede fără dovezi într-o entitate inexistentă, indiferentă la valorile umane, fie că se numeşte Dumnezeul creştinilor, evreilor sau musulmanilor precum şi oricare dintre celelalte denumiri ale unor iluzorii divinităţi.
Omul normal suferă când cineva de lângă el este în suferinţă. Ajutat de empatie acesta distinge suferinţa altuia şi încearcă să îndepărteze factorul dureros ce îi provoacă şi lui disconfort. Acest lucru este pe de o parte săpat în codul genetic, pe de altă parte se învaţă. Chiar şi dacă nu se învaţă, predispoziţia genetică declanşează reacţii de repulsie sau revoltă împotriva situaţiei. Asta se întâmplă la oamenii normali. Credincioşii nu sunt normali. Ei sunt bolnavi. Ei îi privesc pe cei ce au alte opinii printr-un filtru. Filtru ce nu lasă să mai existe empatie. Credinciosul nu mai vede pe figura "adversarului" realitatea durerii. El nu mai vede nimic, nici nu mai doreşte să vadă ceva. Îi ajunge iluzia pe care şi-a construit-o, de fapt "virusul credinţei" a pus stăpânire pe el.
Unde ajunge credinciosul? La intoleranţă. La radicalism. La violenţă. Identifică o altă opinie cu reversul iluziei sale. Credinciosul se simte în pericol. Cu spaima că universul la care a muncit atât pentru a-i pune un sens este în pericol de a dispărea. Şi atunci ucide. Aşa s-a întâmplat duminică, în Indonezia (video). Faptul că sunt musulmani atât criminalii cât şi victimele spune şi mai mult despre intoleranţa religioasă: nu contează religia. Mecanismul e acelaşi.
Acum credinciosul nu mai este decât ceea ce chiar el a blamat în prealabil: o unealtă iraţională aflată sub coordonarea "Ideii". Idee ce are un singur scop, inconştient şi egoist, să dăinuie...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
