Intr-o relatie, de regula unul dintre parteneri iubeste mai mult, renunta mai mult, daruieste, are un rol mai activ.Vi se pare normal sa fie asa sau considerati ca ambii parteneri ar trebui sa iubeasca in mod egal?
In care categorie va incadrati? Cel care iubeste mai mult sau... cel care este iubit mai mult?

E adevarat ca intr-un cuplu exista aproape mereu unul care iubeste mai mult, sau mai bine spus: fiecare iubeste in felul sau.
Daca iubesti pe cineva (care nu te iubeste!), evident ca esti mereu in pericol de a fi tradat, deci de a fi nefericit. Dar de aici nu pot sa trag concluzia ca cel ce iubeste e nefericit, asa, in general! Cred ca de fapt cel ce iubeste e mai fericit. Cel iubit poate fi fericit doar daca are o minte perversa.
S-ar cuveni sa apreciem iubirea mai degraba calitativ decat cantitativ. Cum iubesti - nu cat iubesti - ar trebui sa fie intrebarea. Cuplurile in care apare constatarea ca unul iubeste mai mult sau mai putin au alta problema, ce tine de neglijenta sau egoism. Iubirea curata trebuie sa fie altruista. Celalalt e al tau in masura in care nu il inabusi cu dragostea ta si ii respecti drepturile si libertatile de miscare si gandire. La fel, iubesti cu adevarat daca acorzi atentia necesara la problemele, sentimentele si framantarile celuilalt. Nefericit e cel care nu iubeste altruist si fie cere irational de mult, ori manifesta prea multa nepasare.
Cand unul iubeste si celalalt se lasa iubit nimeni nu e fericit. Iubirea unei persoane care nu te face sa-ti tremure picioarele cand ii auzi vocea sau sa ti se accelereze bataile inimii cand te gandesti la ea nu face decat sa-ti incalzeasca orgoliul.
Atunci cand exista reciprocitate nu cred ca se pune problema cantitatii -unul iubeste mai mult sau mai putin in raport cu ce?! Nu ne putem compara nici macar cu noi insine. Fiecare dintre noi are felul sau de a iubi, mai mult, cred ca fiecare noua iubire iti releveaza altceva. Intram intr-o noua relatie (presupunand ca asta implica iubire) cu alte experiente, cu alte sperante, cu alt "bagaj". Si daca uneori "ardem" cu flacara mare nu inseamna neaparat ca iubim mai mult.

Am impresia că mă încadrez în categoria celor care sunt iubiţi mai mult, dar dacă ar fi necesar să mă implic mai mult aş face-o fără să stau pe gânduri.
Cât despre ideea de mai sus... Nu cred că există oameni să iubească la fel (la fel de mult, la fel de intens).
Şi acum mi-am amintit un lucru, un citat de-a lui G. G. Marquez care spunea: "Doar pentru că cineva nu te iubeşte cum vrei tu nu înseamnă că nu te iubeşte din toată inima." Probabil îl iubesc la fel de mult pe prietenul meu, doar că el se manifestă/o arată mai mult.

Fiecare iubeste in felul sau, dar unii stiu sa-si arate prin gesturi, vorbe aceasta, iar altii nu."Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa."( G. J. G. Marquez)

Depinde de situatia in care se afla ambi parteneri si ca persoane, ce-a sufleteasca e mai importanta in rest toate celelalte vin de la sine.

Unu dintre parteneri iubeste mai mult? hmm! Nu prea e normal. Intr-o relatie, in adevaratul sens al cuvantului, fie ea de prietenie, iubire etc. fiecare iubeste la fel, sau cel putin asa ar trebui sa se intample! Despre renuntat... aici depinde si de firea persoanei... eu sunt o fire care niciodata nu as lasa de la mine, deci asta nu este un obsacol. Cat despre daruire, dupa posibilitati, nici asta nu prea este un obstacol.

Singurul obstacol care ar fi intr-o relatie, ar fi iubirea si respectul. Daca nu iubesti cu adevarat, nu ai cum sa ai o relatie stabila, fie ea de prietenie sau de iubre...

Ideal ar fi ca ambii parteneri sa se iubeasca in mod egal. dar.

in cazul meu.am iubit mereu mai mult ca celalalt(si am cam gresit...sunt naiva)