Ca l-ai facut dar nu ai putut sa-l faci om. Asta, daca esti parinte normal si nu-l faci doar ca sa fii in rand cu celelalte. Multe cred ca s-au realizat daca au nascut. Dar apoi se plang ca "nu au avut noroc de un copil bun". Pai bun, il faci prin educatie.
Ca de varianta a doua e plina lumea si fara regrete.
Daca iti doresti un copil, a doua varianta. Cand iti doresti copilul se gaseste si timp si resursele necesare.
Primul- nu ai avut timp, resurse sau capacitate sa-l educi și sa-l făcu om – acela este regretul de care sa te ferești și cu care vei muri pe limbă.
,, nu a fost sa fie nu ai vrut sa-l mai faci" nu te va arde vreodată, pentru că în viata găsești plăceri și metode de a te sustrage de la regrete de-astea teoretice pe care nu ai cum sa le mai trăiești 100 dacă nu ajungi și sa știi chiar cum e, rămâne un regret în perspectivă. Primul regret rămâne cu tine și după moarte, când se duce mai departe neamul.