Întrebare inspirată de romanul "Un studiu în roșu" de Arthur Conan Doyle:
Dacă cineva căruia i-ați greșit rău în trecut și vrea să se răzbune ar scoate dintr-o cutiuță două pastile identice, una cu otravă, alta inofensivă și v-ar pune pe voi să alegeți o pastilă și să o înghițiți, urmând ca el/ea să ia cealaltă pastilă, ați accepta? De ce?

Chiar mi-ai dat o temă de gândit...
Ar fi două variante, să moară el și eu să stau liniștit sau să mor eu și el să trăiască.
Cred că, dacă eu i-am greșit, atunci nu o să mă afecteze cu nimic dacă moare, poate doar o ușurare. Dar nu aș putea suporta gândul că el trăiește, că s-a răzbunat și că acum e mulțumit și fericit, iar eu am murit.
Deci nu aș accepta.

Accept otrava.

Nu, normal ca n-as accepta. De ce sa-mi risc viata? Moartea persoanei respective n-ar conta suficient.

Metaforic vorbind tu accepti otrava aia de cand il urasti, sfatul meu este, iarta-l pentru odihna sufletului tau da nu uita niciodata ca lupul nu iti schimba blana niciodata, e tot lup si te va ataca oricand, eu nu aleg nici una decat ignorarea si amintirea

Nu.
De ce l-aș ajuta eu să se răzbune?
(indiferent că e vorba de moartea mea sau de moartea lui "generată" involuntar de acțiunea mea)

Aș accepta... dacă aș fii imortală.