Cand eram copil, alegeam sa fiu cuminte si sfanta, aveam totusi de a face cu adulti care ma acuzau de un caracter opus si foloseau religia ca pe o arma impotriva mea. M-au tinut sub control, in acuzaii de "rau" fiind chiori si permitand altora sa il faca.
Nu nu am avut dar vezi ca nu tot ce spune in biblie e adevarat /pe inseletul tuturor unele lucruri din apocalipsa nu au nici o logica mai bine nu mai citi nu trebuie sa o stii pe de rost
Nup dar sa vezi ce amuzant e cand te contrazici cu aia care "cica,, sunt foarte credinciosi si incep sa te faca in toate felurile pentru ca ii contrazici = )))).
Cred ca persoanele care sunt foarte credincioase sunt doar pentru ca vor sa ajunga in rai. Lor le e frica de suferinta nu pentru ca ar fi ei vai buni.
Unele persoane nu toate.
Oricum cel mai bine e sa nu crezi in nimic.
Cu părinții nu, dar cu unchi și mătușe, da, am fost lovit in biserică pentru că nu voiam să pup o icoană parcă.
Părinții erau plecați în afară, dar mna, eu nu cred în biblie, probabil există o sursa divina care e total opusă cu cel descris de către religii, prefer sa cred in Dumnezeul lui Spinoza sau intr-un Dumnezeu misterios, care nu ne-a vorbit niciodată, pur și simplu ne-a creat, ne-a lăsat pământul să evoluționam, să traim, să ne facem de cap, și aia e, liberul arbitru, nu cred in implicarea lui sau în chestiile astea, de pupat moaște bla bla.
Sunt agnostic, dar iau in considerare ambele tabere și mereu incerc sa iau cele mai bune argumente in considerare
Daniel, felicitari pentru maturitatea si echilibrul cu care ai ales sa abordezi problema.
Dacă nu e ironic, îți mulțumesc din suflet. În general sunt criticat și lumea se îndepărtează de mine pentru că sunt asa.
Nu e nimic ironic. E rationala si onesta postura. Nici n-am putea altfel, daca suntem sinceri cu noi insine. Agnosticismul e cea mai echilbrata conceptie despre existenta, in general.
Si da, lumea te indeparteaza, pentru ca...nu esti ca ei. Iar ei au impresia ca felul in care au ales sa fie este cel mai bun. Nu au taria sau robustetea psiho-emotionala sa accepte ca sandramaua lor ar putea fi foarte subreda. E o chestiune de confort si loc caldut in forul interior, de o aparenta siguranta in fata haosului existentei, siguranta care-i ajuta sa vada ziua de maine cu oarecare incredere. Oamenilor nu le plac, in general, situatiile in care nu pot anticipa, in care nu detin nici un fel de control, in fata carora se simt amenintati. Este frica de neant, de nimicnicie, frica de a nu gasi sensuri, scopuri, explicatii...
In fond, e un mecanism de supravietuire.