Întrebare pentru fete, nu vi se pare dubios sau puțin creepy când vă abordează cineva în public? Nu mă refer la acele persoane care împart fluturași cu reclame, mă refer la băieții care vă abordează și se bagă în seama cu voi.
Ordonare:
După relevanţă
Daca o fac cu respect si fara jigniri, care ar fi problema? Asa mi-am „agățat" soția.
Răspunde
Daca abordarea asta a fost valabila si de succes pentru sute de ani, de ce ar fi creepy taman acum?
Totul tine de cat de politicos si respectuos te prezinti!
Eu sunt baiat, dar cred ca sunt fete care sunt de aceeasi parere ca mine. Adica conteaza mult felul cum te abordeaza. Daca este anxios si crispat, atunci da, e creepy, sau daca este libidinos, la fel... Dar daca o face in mod inteligent si degajat, fara sa te puna in starea de alerta si sa te gandesti aiurea, atunci nu cred ca o sa percepi situatia ca fiind creepy.
Atât timp cât fac acest lucru frumos, decent, nu cred că este ceva rău. Totuși, sunt băiat, dar spun ca idee.
Sunt experimente pe Youtube. Daca baitul este frumos, fetele nu au nici o problema, din contra sunt incantate. Nu conteaza in ce fel le abordeaza. Daca baiatul este normal, atunci da, este considerat un creep, indiferent cat de politicos ar fi. Personalitatea nu conteaza absolut de loc. Doar aspectul fizic si banii. Din cauza ca femeile primesc foarte multa atentie de la pampalaii pe insta, orice nasoala, grasa, analfabeta, a ajuns sa se considere o mica printesa careia i se cuvine un print frumos si bogat.
Din cate stiu cam asa se face... Facebook-ul si social media au aparut si au luat amploare la noi doar de vreo 20-30 de ani, telefoanele mobile de si mai putin.
Daca e pe strada si e la prima vedere, ma gandesc ca omul e neserios si are obiceiul sa agate fete. Dar nu ma deranjeaza nici asa.
Depinde si de cat e de mare publicul, nu agreez sa fie prea multa lume in jur, dar in general au ei alte treburi iar tu nu trebuie sa faci show. Nu trebuie sa fii nepoliticos, trebuie sa fii curajos, sa iti asumi riscul sa fii refuzat, cel putin stii ca faci fata sa se simta bine pentru ca ai pus ochii pe ea.
Bunicul meu i-a dus lui bunica-mea un trandafir in fiecare zi pana a zis da. Si n-a zis imediat.
Nu v-ar strica sa va uitati la niste filme din alea comuniste, sa vedeti cum se facea odata si nu e nimic nepotrivit in asta, ba chiar dimpotriva. Si ei erau timizi si stangaci etc.
E vreo femeie careia nu i-ar placea o floare, un compliment?
Iti spun ce mi-ar placea mie: sa schimbati lumea putin in bine, sa oferiti flori si complimente dezinteresat si des... cat de des va lasa inima sI va permite buzunarul, tuturor persoanelor pe care le cunoasteti sau nu, incepand cu familia, mama, sora etc. Si daca nu aveti ocazie, adica 8 martie sau stiu eu ce, o creati voi. Multe femei traiesc cu regretul ca nu le-a dus barbatul o floare, sau le-a dus doar impins de la spate. Nu le mai intreb de ce l-au luat... se intreaba singure.
"Iti spun ce mi-ar placea mie: sa schimbati lumea putin in bine, sa oferiti flori si complimente dezinteresat si des"
Fraza asta suna cam aiurea. Schimbati. Oferiti. "Voi, nu noi". A schimba lumea nu e o sarcina care revine doar barbatilor, ci oamenilor in general.
La fel de valabil si pentru a oferi complimente. Daca faci o balanta intre a oferi si a primi complimente, din perspectiva barbatilor ea nu sta nicidecum in echilibru.
Iar aici: "Multe femei traiesc cu regretul ca nu le-a dus barbatul o floare". Chiar asa sa fie oare? Chiar atat de profund sa fie acel regret? Nu-mi spune ca e vorba de semnificatia gestului, despre ce sta in spatele acestui lui. Nu sunt oare gesturi mai importante, pe langa care acea floare "paleste" (pun intended 
)? Eu zic ca da. Eu zic ca mai importanta e imbratisarea de noapte buna, chiar si -sau mai ales- atunci cand sunteti suparati, sentimentul de liniste care ar trebui sa te cuprinda doar cand stai langa el/ea, fara sa fie macar nevoie de cuvinte. Decat sa iti aduca o floare, nu mai bine priviti acea floare impreuna acolo unde e ea?
Răspunde
Dezideratul este cu siguranta echilibrul. Dar nu le poti dori noapte buna si nu ii poti strange in brate pe toti.
Nu simt nevoia sa schimb ce am scris mai sus. Nu m-am adresat doar barbatilor, dar pe de alta parte, daca tot te-ai simtit nedreptatit, cunosc suficiente femei care sunt sluga acasa de decenii si cand doresc sa isi exprime o opinie mai sunt si injurate. Nu au nici macar un trecut frumos pe care sa si-l aminteasca. Nu primesc un "la multi ani" de ziua lor, ba chiar barbatul din viata lor nu stie cand e ziua lor si nu pune mana sa faca aproape nimic in casa, treaba lui e sa butoneze telecomanda, sa filosofeze, eventual sa bea. Vine acasa ca la hotel. Nu, chiar nu mi se pare ca un asemenea individ este defavorizat. Si sunt multi ca el...
Pana acum nu am intalnit un caz invers, in care el sa faca toate cele si ea sa fie lemn.
Poti sa faci o asemenea femeie sa mai zambeasca putin, sa nu vada totul in negru? Sau nu e treaba ta? Pai nu e... nu e treaba nimanui sa usureze viata altuia decat daca e de profesie sau daca e ceva ruda... dar poti sa incerci sa faci ceva in sensul asta cand ai prilejul? Da.
Nu stii despre cine vorbesc? Poate fi vecina de la 3, batrana cu mana intinsa de la colt, vanzatoarea de la chiosc, colega de la serviciu, de la facultate, femeia care sta langa tine in autobuz sau care ti-a adus calculatorul la reparat, poate fi chiar prietena sau mama sau verisoara. Poate fi femeia care iti trece acum prin fata ochilor...
Mi se pare ca vrei sa cristalizezi foarte puternic ideea conform carora barbatii sunt acesti asupritori. Poate ca in familiile mai traditionale asa a fost. Sau inca este. De altfel si tu cred ca tot la ele te-ai referit pentru ca ai pomenit de "decenii".
Dar daca ne gandim la tineri, mai ales la cei singuri, lucrurile nu mai sunt la fel daca ma intrebi pe mine. Gandeste-te la ei si la acea balanta a complimentelor de care ziceam. Gandeste-te unde este presiunea de a face primul pas, si cate casute trebuie sa bifezi pentru a fi considerat demn daca se intampla sa iti faci curajul sa abordezi.
Era o fraza, care mi-a ramas foarte clar intiparita pentru ca am simtit-o pe pielea mea si m-a lovit direct:
"the average guy is so starved of positive attention that a simple compliment is enough to get him interested in you".
Stii, ca femeie esti incurajata de societate sa cauti ajutor, sprijin, sa iti permiti sa fii vulnerabila, sa ai grija. Ca barbat, toata lumea se astepta sa fii dur, alpha, sa le iei toate in piept si cu fruntea sus. Nu ai voie sa gresesti, nu ai voie sa arati semne de slabiciune. Uita-te un pic la statisticile legate de ratele de depresie si suicid si vezi care puncteaza mai sus in clasament.
Hai sa extrapolam. Sa luam ultima ta fraza si sa schimbam rolurile. Cand a fost ultima data cand te-ai gandit tu la omul de pe strada sau la vecinul tau care e tot timpul singur, ti s-ar parea firesc sa intervii sa-l faci sa zambeasca? Sau barbatii resimt diferit viata si singuratatea? La ei durerea se simte altfel?
(59 secunde) - https://www.youtube.com/watch?v=crKOy1BJ95c
Nu vreau sa contrazic nimic din ce ai zis. In fond indemni la bunatate, dar orice moneda are 2 fete.
-
anonim_4396 întreabă:
4 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
