Întrebare pentru oamenii singuri.
Nu-i așa că atunci când rămâi singur în Univers, nu te mai prea atrage nimic și nici nu prea mai crezi în nimic?! Dar nici nu mai ești dispus să oferi?!
Voi ce credeți despre singurătate?! Eu una cred că singurătatea creează oameni puternici. Voi ce părere aveți?!
Ordonare:
După relevanţă
Creaza oameni puternici dar si suferinta, am ceva timp de cand sunt singur, cateodata o simt ca o libertate, cateodata ca singuratete, depinde.
Sunt recunoscator in schimb pentru pacea din momentul de fata care de la o varsta incepe sa valoreze la fel de mult ca iubirea, puteam sa fiu intr-o relatie unde nu mergeau lucrurile si sarbatorile ar fi fost un calvar cum am patit acum 3 ani si nu as fi avut sarbatori, nu le consider nici acum sarbatori mai degraba zile libere pentru ca nu sunt fericit dar am sufletul linistit si imi vad de patratica mea, sunt dispus sa ofer, trebuie sa fac asta daca am pretentia sa primesc la randul meu dar nu am cautat in mod activ.
Depinde de la caz la caz, fiecare face fata in mod diferit, per total am ajuns la concluzia ca face mai mult rau decat bine, daca sunt intrebat am raspunsuri gen "nu am nevoie, mi-e bine asa" recunosc 
, dar adevarul e ca afirmatiile de genul vin tot din experientele negative traite, in 90% din cazuri si eu, si tu si orice om singur isi doreste sa intalneasca acea persoana cu care sa-si petreaca tot restul vietii, nu caut sa-mi confirmi nimic dar sunt sigur ca nu ma insel cand spun ai avut acele nopti cand iti imaginai ca stragi pe cineva in brate, nu o persoana anume, poate fi una imaginara, mi-am repetat ani de zile ca sunt bine singur dar sufletul simte, indiferent cat scot pe gura ce bine imi e nu am cum sa il pacalesc, e ciudat sa aflu lucruri despre mine cand credeam ca stiu tot dar uite cum acel dialog interior ma ajuta sa privesc dincolo de durerile sufletului si sa vad ce imi doresc de fapt.
Răspunde
Negarea unui lucru aduce consolare doar pe moment, suntem fiinte sociale, emotionale, si eu as prefera sa stau cu persoane de care mi drag nu sa stau singur, singuratatea duce la depresie, boli cardiovasculare, desigur ca sunt persoane care prefera singuratatea, dar nu trebuie sa generalizam ca asta naste oameni puternice, petreceti cat mai mult timp socializand real
Nu știu, pe mine oamenii nu mă plac, iar eu nu o să implor după oameni doar ca să fiu într-un trib. Cu atât mai mult nu-mi place socializarea, cel puțin, nu cea din ziua de azi. Îmi place să dezbat doar teorii și idei, să vorbesc despre suflet și despre Univers. Cam atât. Restul nu mă interesează.
Nu mă uit la știri, deci nu comentez știri, nu mă uit la viețile vedetelor, nici nu mai știu sincer cine e vedetă azi și ce viață are. Cu atât mai mult nu mă interesează viața nimănui deci despre ce să socializez?
Sunt bună chiar pe ascultat deci ascult oamenii din jur, dar ei pe mine nu mă ascultă, iar eu oricum nu sunt fană expus viața chiar așa, mai ales pe viu, poate doar așa sub anonimat prin online ) așa că, te cam plictisești uneori să fii doar ascultător și uneori chiar să iei parte la un monolog nu crezi?!
Iar socializarea de care spui tu sau cea la care mă gândesc eu e rară, cum doar am observat. Rari sunt oamenii care vor să se întrebe de ce e viața așa și nu așa sau pe colo și pe dincolo. Deci cu cine să socializez?!
Răspunde Suntem egoisti de fel ne pasa doar de noi, bun venit in realitate
Stai, îmi spui că dacă nu doresc să socializez sunt egoistă?! )
Păi am observat că eu mă cam axez doar pe stările mele și nu mă prea interesează ce se întâmplă în jur. Doar când, cum am spus forțată de imprejurări nu am cum să scap ci tac și aacult oamenii dintr-o încăpere sau loc, dar asta doar că sunt forțată de împrejurări, cum ar fi munca spre exemplu sau tot așa un loc în care sunt nevoită să merg (cerc pedagogic, excursie sau întrunire cu colegii sau părinții);
Crezi oare că așa mă percep și ceilalți oameni de nu mă plac?!
Interesantă idee. Hai că la asta chiar nu m-am gândit. Oare de aia nu mă bagă nimeni în seamă?! Căci chiar transmit starea asta?! Credeam că e doar pentru că nu mă plac oamenii în mod obișnuit. Nu credeam însă că aș transmite starea asta sau că aș transmite egoism prin faptul că tac și stau în carapacea mea.
Una este sa fii un mormoloc antisocial si sa te crezi sigma si alta e sa fii un om cu adevarat stoic care conduce un trib si cunoaste oameni, nu esti mai puternic daca esti singur, gandeste-te ca ala care nu e singur cunoaste pe cineva care cunoaste pe cineva si care iti poate face rau, daca ramai singur cuc intr-o situatie ca asta din care nu mai poti iesii, ce vei face?
Păi și tocmai faptul că ai ieșit din acea situație periculoasă de unul singur, nu e o mândrie mai mare?! 
Sau că la finalul vieții când ai tras linie ai aflat că ai luat o casă pe barba ta, ai crescut un copil pe barba ta, ai făcut totul pe barba ta?! Nu știu, de voi, dar eu una am ajuns la concluzia că suntem singuri în Univers și chiar la concluzia că pentru mine în acești 29 de ani, nimeni nu a făcut nimic. Tot ce am obținut am obținut pe tras de mine și atât și poate cel mult prin mama și faptul că am o casă în care stau și eu. Și poate tot mama într-un final m-a salvat dându-mi bani de psiholog, și asta nu că aș fi devenit alta azi, însă m-a ajutat în perioada în care nu puteam nici să mă duc să aplic la un job și asta oricum nu o văd ca pe ceva wow, ținând cont că tot ea m-a neglijat în copilărie, fiind prea ocupată cu munca și cu problemele vieții, ca să se mai ocupe și de mine, așa că, ce nu a putut să facă în copilărie, s-a revanșat acum, pe ideea că tot așa și scapă de mine dacă îmi fac curaj să aplic la un job și să-mi iau un job. Deci cam astea au fost momente când chiar am primit ceva de la oameni. Restul au cam venit și au plecat din viața mea și acum chiar îmi pun în cap că e timpul să plec chiar și de pe capul mamei. Deoarece chiar vreau să fiu singură.
Nu știu de voi, dar eu una oricine ar veni și ar pleca, în viața asta am fost doar singură. Așa că, nu e cazul să mă văd altfel. Oricum cu singurătatea m-am resemnat, cu semisărăcia și anonimatul ăsta, nu mă prea pot împăca și resemna, dar e ok și asta. Încă mai am niște planuri, dacă nu ies nici alea, nu știu de voi, dar eu una, ori mă împușc, ori mă duc la Mănăstire. Cred că ultimele 2 variante care mai rămân ca să nu mai văd oricum societatea asta, de care mi-e silă.
Chiar nu știu. Oricum acolo aș avea mai multe ispite, căci Satan se uită să corupă lumea sfântă. Deci dacă mai calc strâmb pe aici printre muritori, eu tot ca alt muritor de rând mai e cum mai e, dar acolo la Mănăstire, știu că voi fi definitiv arsă în iad dacă mă convertesc să-i slujesc Domnului, dar nu voi fi vrednică.
Dar nici în lumea asta nu mai rezist. Nu știu, voi mai rezistați?!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
