Întrebarea mea de acum are legătură cu un eveniment neplăcut care a avut loc nu cu mult timp în urmă. Utilizatorul Karima nu mai e printre noi. O să mă rog pentru ea. Nu știu ce convingeri avea, nu știu dacă există ceva după moarte. Însă din cât am putut să stau de vorbă cu ea am reușit să îmi dau seama că are ceva în suflet care o măcina. I-am spus anumite lucruri. I-am spus că iubirea poate să ne dea senzația că totul va dura o veșnicie. Mi-a spus că i-am amintit de niște vorbe pe care i le-a spus mama ei odată și s-a emoționat. Mama ei nu mai era...

"Exact. Mai ales cand te uiti la morminte si vezi ca un cuplu e inmormantat unul langa altul sau in aceeasi groapa. Mie mi se pare dragut. Sun ca o ciudata asa-i? Mai bine tac."

Mă întreb de ce nu a vrut să rămână până la capăt cu persoana iubită...

Am știut că ceva se întâmplase în trecutul ei. Dar știți cum e TPU, e doar o comunitate, nu prea este genul de loc unde ar trebui să ne pese. Nu am intrat prea adânc în problemă deși trebuia. Nici nu am dorit să o întristez.

"Nu cred ca am nevoie de mangaiere. Am avut parte de asta de ceva timp, si cu toate acestea mai repede schitez un zambet fals decat adevarat.
Probabil ca asa este. "Speranta moare ultima". Insa, cu toate acestea, pana si speranta moare, chiar daca moare ultima. Nu am motto-u, desi imi place foarte mult sa cred"

Trebuia să îmi dau seama că acea bucurie aparentă era una falsă. Trebuia să își dea seama măcar cineva apropiat ei. De aceea e bine să privești detaliile. Este foarte important.

"Pentru mine sa spun ceea ce gandesc e un lucru rau. Mi se trage din vremea cand eram la orfelinat, poveste lunga. De fiecare data cand spun ceea ce gandesc, simt ca ii indepartez pe ceilalti din jurul meu, si crede-ma, e ingrozitor pentru mine pana si gandul.
Iti multumesc totusi, ca ma poti intelege. "

Puteam să o înțeleg. Puteam să vorbesc mai mult cu ea. Îi era teamă să spună ceea ce gândea. Într-adevăr a avut multe neplăceri în viață.

Așa am cunoscut-o pe Karima...Am văzut o fată tristă la prima impresie. După am început să cred că este plină de veselie. Avea o familie adoptivă care o iubea, un iubit, dar totuși nu se simțea cum ar trebui să se simtă în aceste condiții. Nu cred că a vorbit cu cineva prea detaliat de ceea ce se întâmpla cu ea. A trecut prin multe momente grele, dar mereu a trecut peste. Acum era capabilă să fie mai mereu veselă, până când dintr-o dată a recurs la un gest necugetat.
Întrebarea mea este următoarea. Cum putem combate acest gen de gesturi dacă nici prietenii, nici familia nu pot să vadă în sufletul cuiva ma adânc, să îi vadă tristețea? Credeți că dacă nu vă împărtășiți trăirile cuiva acestea vă macină într-atât de mult încât să vă poată facă să recurgeți la un asemenea gest?

RIP Karima, Cei care te-au cunoscut pe TPU nu te vor uita. În seara asta mă voi uita la cer...Stelele care cad nu pier...Stelele care cad se duc pe alt cer.

Cutremurător.

Există multe persoane care se sinucid anual, unii pentru dor, alţii pentru că au fost părăsiţi de persoana iubită, depinde de la caz la caz. Probabil că şi dragul nostrul user era în depresie şi nu i-a privit nimeni sufletul aşa cum trebuia dar nici nu se prea deschidea la oricine.

Nu cred că toţi sunt aşa încât să recurgă la gestul de sinucidere. Niciodată nu putem şti ce e în sufletul unei persoane tot ce putem face este să intuim doar.

Odihneşte-te în pace.

Deci vad ca s-a aflat deja pe aici.
Sa stii ca ea era o persoana complicata. Cei care nu o cunosteau cu adevat nu stiu cat de important era pentru ea sa o creada cei din jurul ei ca e bine.
Mereu iti spunea ca e bine, ca nu trebuie sa isi faca cineva griji pentru ea si ca poate avea grija de ea si singura. Si putea intr-adevar sa se descurce singura mai bine decat un adult.
Se considera ciudata pentru ca asta era eticheta ei pusa de cei "normali", insa ea stia ca e unica si mereu ne spunea, mie si Nedrei "Daca ar fi sa mor mai devreme, vreau ca toata lumea sa uite de mine. Daca nu isi amintesc de mine, nu vor plange. Nu vreau lacrimile nimanui, sa si le pastreze. Ce vreau eu sa vad sunt zambete, chiar si zambetele dracusorilor gemeni".
Nu intelegea de ce oamenii nu sunt deschisi la minte. Daca nu o puteai intelege nu faceai parte din povestea ei.Nu te lasa. Pur si simplu. Nu era deschisa la critici, motiv pentru care nu isi arata desenele, povestile sau versurile "De as arata asta cuiva? Mie chiar nu imi trebuie sa imi critice cineva creativitatea". Si avea dreptate.
Nu era credincioasa dar avea un respect deplin pentru cei care erau. "Mie nu imi trebuie niciun rai si niciun iad, daca mor, am murit si asta este, ce ar fi bine ar fi sa raman pe pamant ca o fantoma, sa vin sa bag spaima in toti", spunea asta, insa mereu o spunea cu un zambet.
Era mai speciala decat isi poate imagina cineva. Rest in peace dear Karima.

Nu știu cum pot să plâng pentru o persoană cu care nu prea am avut prea multe tangențe însă o fac. E greu. Îmi pare extrem de rău. Chiar voiam să mai vorbesc cu ea. Mi-a spus că atunci când va avea ocazia îmi va face un mix. Dacă apuca să îl facă îl ascultam toată ziua și mai mult. Îl ascultam și mă gândeam. Mă gândeam la persoana care a fost și mă rugam. Nu știu, nu pot să mă împac cu gândul că nu îi voi mai scrie. E greu. Sunt sigur că este mult mai greu pentru voi care ați cunoscut-o. E greu. Chiar trebuia să nu mă tem să îi deschid mai mult sufletul, măcar aici. Trebuia să îi spun mai multe lucruri. Trebuia...A spus că se va lăsa de TPU. I-am spus că ne supărăm dacă o face. S-a lăsat... Vroiam să se lase de TPU dacă asta însemna să nu își lase cel mai de preț lucru, viața. Un lucru de preț și pentru cei care au cunoscut-o. Acel lucru de preț e acum în altă parte. Speranța astrală a eternității fie să o scoată din groapa necruțătoare astupată de pământ. Pământul morții și al sfârșitului. Sfârșitul este relativ.

Pot sa spun si eu niste cuvinte si aici?
Karima. Mica noatra obsedata de creepypasta. Era unica. Era deosebita si al naibii de incapatanata. Daca spunea "da" o singura data, desi ii se spunea "nu" de o mie de ori, tot "da" ramanea.
Era o tocilara. Toti de la scoala o batjocoreau pentru asta. Dar ea nu zicea nimic parintilor. "Da sunt o tocilara. Iar voi sunteti prosti. Cred ca eu am castigat in viata" asta le spunea celor care se luau de ea, desi o facea sa ajunga batuta acasa.
Ura sa vada pe cineva ca plange. Daca plangea cineva automat se simtea vinovata, doar ea stia de ce. Daca o intrebat dadea din umeri si spunea ca pur si simplu se simte vinovata.
Cand a intrat la liceu, primul lucru pe care l-a facut a fost sa bata un baiat care se lua de cineva. De acolo si ii vine porecla de Karma. "Crezi ca Karma e o cu**a? Crezi extrem de bine, pentru ca de acum, eu voi fi Karma acestei scoli". La inceput li se parea amunzat, ca asta venise de la o fata care era jumatate din cat era baiatul batut, dar in cateva saptamani a facut in asa fel incat batausiI nici nu se uitau la ea.
Insa era respectoasa cu toti. Era eleganta desi nu in sensul ala formal al cuvantului. Era creativa si buna cu toata lumea, rare ori se supara pe cineva sau din ceva, dar si cand o facea, nu iesea bine.
Scaparea ei era muzica. Daca avea castile in urechi, nu mai puteai vorbii cu ea. La fel cand citea. Intra in propria sa lumea de unde nu mai vroia sa iasa.
Se pare ca acum si-a gasit scaparea de realitate intrutotul. Asa a crezut ca scapa ea de realitate, de urata realitate pe care ea nu o suporta.
Draga Karima, odihneste-te in pace.

Vorbe foarte frumoase. Într-adevăr, era o persoană deosebită, pot spune asta chiar dacă nu am cunoscut-o pe cât trebuia...Ce dură e viața...

Mă eu încă nu pot să mă împac cu ideea că acea fată s-a stins. Și când îmi pun în gând că nu mai e și nu o să mai vorbesc niciodată cu ea mă apucă niște emoții puternice. E greu. Nu trebuia să facă asta. Chiar nu trebuia. De ce? De ce? Dumnezeu să o aibă în pază chiar și pe lumea cealaltă. Săraca fată. Off...

I-ar fi placut sa aiba un prieten ca tine. Mereu i-au placut persoanele care o inteleg si care au vrut sa o inteleaga, ii placeau prietenii noi, erau speciali pentru ea. Cred ca daca mai era printre noi, ar fi fost extrem de bucuroasa sa vorbeasca mai mult cu tine si sa te cunoasca in adevaratul sens al cuvantului.

Tu vorbesti serios?
Asta e o gluma sau?
Ce gest necugetat?
Eu n-am inteles.
Ce a facut pana la urma?

Chiar doare. Nu știu cât afectează pe restul. Nu știu ce relevanță are faptul ăsta pentru restul de aici. Nu știu dar chiar doare...Mă învinovățesc într-un fel. Mă simt neputincios din toate punctele de vedere. Vreau neapărat să pot face ceva dar nu pot. Nu pot! De ce nu pot? E viața prea crudă. Viața unui om, cu care am vorbit. Viața unui om care nu mai e. Nu o să uit toată viața mea această întâmplare. E ceva care chiar m-a atins sincer. Nu pot face nimic, nu pot....Acel sentiment. Acel sentiment că ești neputincios din toate punctele de vedere este oribil. Îți mulțumesc că te-ai numărat printre prietenele pe care le-a avut și care i-a fost alături, chiar pentru scurta perioadă pentru care acea floare a tot înflorit. Știi cum e iarna, se întâmplă extrem de rar ca un ghiocel să înflorească, să se ridice din acel mediu înzăpezit și rece. Foarte rar se întâmplă să rămână așa, până la sfârșitul iernii, foarte greu se întâmplă să reziste. E atât de trist. Nu știu, ce pot face. Nu pot. Tot ce pot face e să mă rog și să privesc cerul în seara asta. Să îmi imaginez cerul înstelat ca pe acea dimensiune în care sper că ajung acest fel de persoane. O dimensiune plină de stele strălucitoare. Stele care au fost odată căzătoare, dar care nu au dispărut, ci au ajuns acolo. Stele pe care le putem să le privim fiecare prin intermediul memoriei și sentimentelor noastre. Acolo aceste stele sunt extrem de sclipitoare și lumina lor te ating în toate momentele în care le privești.Am speranță. Am speranță mereu într-un final fericit pentru fiecare care îl merită. Poate sunt un idealist fără minte, fraier, nerealist, dar asta este în sufletul meu. Asta vrea să facă acesta, să dea culoare a tot ce este gri și să plângă extrem de des și probabil în zadar. Ăsta e sufletul meu, și sunt mândru să îl am chiar dacă mă face să îmi fie mai greu, să mă țină legat de o lumină cel mai probabil stinsă și imaginară. Odihnească-se în pace.

Vorbește cu prietena ei...De aici. S-a întâmplat. A făcut un gest necugetat. A fost găsită în baie de unul dintre părinții săi adoptivi. A luat o supradoză. Așa un înger, devine un înger căzut. Nu știu. E greu.

Daca ti-a spus ca iti face un mic atunci cel mai probabil ti-a facut. Daca a promis, nu isi incalca promisiunea iar acel mix, cel mai probabil e pe telefonul ei. Telefonul, dupa cum a vrut Karima, e la Nedra, deci ar trebui sa o intrebi si cumva facem sa iti trimitem mix-ul ala, macar atat sa facem dupa ce ai postat pentru Karima.

V-aș fii extrem de recunoscător. Nu apreciați gestul făcut de mine, ci sufletul meu care pur și simplu e așa cum este. Chiar mulțumesc pentru că ați apreciat, măcar un pic. Chiar m-a afectat, nu a fost un gest din obligație, ci chiar m-a afectat. Am vorbit cu o admină să posteze și pe facebook ceva, și chiar sper să o facă. Nu vreau ca această fată să fie uitată prea curând chiar și aici pe TPU. Trebuie să menținem cumva vie memoria acestui ghiocel, ofilit acum, cum m-am exprimat mai sus. Eu asta voi încerca.

Depress, tu ce crezi că se va întâmpla cu ea? A fost o fată extraordinară care a trecut prin multe... Ești religioasă. Dumnezeu nu poate să ierta acest păcat din perspectiva ta? Nu se poate?

Sunt sigura ne va vedea pe toti din acea dimensiune instelata. O sa ii placa, mereu a apreciat noaptea, ii placea foarte mult sa fie afara noaptea, si statea pana si ore pe o banca intr-un parc sa incerce sa numere stelele. Nu stiu cum, dar cand stateam cu cortul, ea vedea mereu prima stea de pe cer, o vedea si imi spunea repede "Ai vazut steaua aia? Uite ce tare straluceste!", intocmai ca un copil mic cand vede prima data zapada si calca pe ea. Avea o sclipire in ochi pe care nu toata lumea avea onoarea sa o vada. Sper ca de acum in colo sa fie doar soare si caldura, asa macar stiu ca nu plange ci e fericita.

Bineinteles, o sa facem si o sa iti trimitem acel mix. Apreciem extrem de mult sa stii si sunt de acord. Printesa nu va fi uitata asa usor.

Lasa-ma in pace ca tremur toata.
Nu-mi sta gandul la nimic.
Chiar daca nu am cunoscut-o personal, ma inspaimanta gandul asta.

Ok, te voi lăsa. Nu am vrut să îți stric dispoziția cu nimic. Nu am vrut să stric dispoziția nimănui, dar această fată merită să fie ținută minte. Îmi pare rău.

Frumos...

Nu, nu e nimic.
Doar ca imi pare rau de ea.

Am gasit o inregistrare pe telefonul Karimei. Si un mix dar nu stiu, cum facem sa ti le trimit. Daca imi dai numarul tau poate iti pot trimite pe whatsapp. Sau nu stiu, prin email, deja am trimis email unei persoane, imi dai email-ul tau, il spun ei si ea iti trimite direct, sau prin facebook. Probabil facebook, e cel mai usor.

O să îți dau email-ul meu pe privat. Nu folosesc whatsapp. Mulțumesc mult.

Am trimis inregistrarea, sa imi spui dupa ce au ascultat-o, intre timp trebuie sa imi dau seama cum trimit mixul.

Am ascultat-o și m-a emoționat extrem de tare. Chiar nu știu. Off, Karima...Cred că la mine se referea cu faza cu mix-ul nu? O să o păstrez...O să rămână ceva special pentru mine.

Da, faza cu mix-ul era a ta. Cred ca a facut mix-ul dupa inregistrare.

Săraca Karima...Doamne,până în ultima clipă a ținut să își țină promisiunea. A vorbit atât de frumos. E prima oara în viața mea când mi se întâmplă ceva de genul. Dacă aș fi putut face ceva. Dacă aș fi putut. Nu am putut. Nu...

Nimeni nu a putut. Era singura acasa. Abia dupa cateva ore a gasit-o tatal ei. Avea telefonul langa ea, ii cazuse, era spart si ora se oprise, asa au stiut la cat a murit exact. Si pentru mine e nou. Cel mai greu pare sa le fie tatiilor in momentul asta.

Nu știu cât de mult va dura chestia asta, dar de acum când mă voi uita la stele îmi voi aminti și de ea. Mi-a dat și niște versuri.

"My little shining star(titlul)

Oh, baby, please do this for me
Guide me through the dark
Because this is what you are
You are my light, my shining star
Shining bright on my night sky

My little lucky star,
My little dark star
..my..little..shining..star.

Dark, mysterious, above them all
Looking down at me
Being all possessive over me
Standing above us all,
Killing them all.

My little lucky star
My little dark star
..my..little..shining..star."

Esti special daca ti-a scris niste versuri, uraste critica, cateodata nici pe mine sau Ae nu ne lasa sa ii citim versurile sau povestile.

Nu știu. Prima oară i-am spus să îmi dea o melodie să îi spun câtă valoare are, faza cu valoarea am zis-o mai mult la mișto atunci. A zis:

"Numai atat imi trebuie sa imi critice cineva meloddile, si asa nu sunt destul de bune"

Am întrebat-o dacă mă vede un băiat rău. Și i-am spus că îi voi spune adevărul. Imediat după mi-a dat versurile. I-am spus că mi-ar fi plăcut să o aud cântând. Zicea că nu are voce. I-am spus să nu pornească de la ideea asta. I-am zis că mai face un remix și face o voce gen aia de la Blue Foundation. Și așa s-a ajuns la faza cu mix-ul...Mi-a spus că face și mix-uri. I-am mai spus că e nevasta perfectă, știe să facă de toate. Cam asta a fost ultima mea conversație cu ea.

Eu ti-am zis, nu adora critica. La orfelinat era mereu criticata si certata. Pe ea nu ai cum sa o complimentezi. De obicei la fete e "daca ii spui unei fete ca e draguta va crede pe moment, dar daca ii spui ca e urata va crede asta toata viata", la Karima nu se aplica nici cum, nu credea nici in critica nici in complimente. Dar daca te credea special atunci special ramaneai si daca trebuia sa iti scrie pe frunte ca sa crezi ca esti special.