Întrebarea se aplică și fetelor/femeilor cât și băieților/bărbaților, dar mă voi adresa la genul masculin ca să nu pun mereu bară /.

Să zicem că ești în perioada liceului, prin 2011 și ești prieten cu un coleg de liceu care nu e în aceași clasă cu tine. Ești prieten apropiat, vă vizitați, vă spuneți secrete, ce-i drept mai mult tu lui, el fiind mai rezervat.
Într-o perioadă se duce vestea unui hacker care sparge parolele conturilor de Facebook/Hi5 sau YM a câtorva colegi din liceu, dându-se drept ei și distrându-se.
Mini-hackerul anonim nu o face din răutate sau frustrare, ci ca un fel de glumă, gen se dă o elevă căreia i-a spart parola și trimite mesaj unui băiat tot din acel liceu unde îi spune că-l iubește și alte chestii siropoase ca mai apoi să testeze reacția în real, de la distanță, a celor 2.
Observi că prietenul tău petrece timpul pauzelor cu un alt prieten cu care tu nu ai tangențe.
Observi că îsi zic uneori chestii la ureche sau râd "pe înfundate", ferindu-se să nu fie auziți.
Când îți întrebi prietenul ce-i cu acele gesturi, el îți spune că doar glumește cu acel prieten, nimic altceva.
Să zicem că prietenul tău îți face cunoștință cu amicul lui și realizezi că acesta e foarte timid, închistat și că nu ați fi compatibili.
Ei bine, afli că acel "hacker" era de fapt prietenul tău, în complicitate cu celălalt prieten al său, prietenul tău fiind "capul" operațiunii, dându-i o parte dintre parole amicului timid ca să intre și el pe acele conturi ale "victimelor".

Ei bine, cum te-ai simți?
De ce crezi că prietenul tău nu ți-a spus și ție ceea ce făcea dar a avut mai multă încredere în amicul timid?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook