Introspecția este un proces interesant. Fără a accesa introspecția, vei rămâne captiv în tipare disfuncționale, blocaje mentale și prejudecăți. Dar introspecția e un concept abstract, dificil de definit. Explicaţiile teoretice nu o pot înlocui. E ceva care se trăiește. Pare a fi un sentiment, o stare de bine. O percepţie de tip revelație! Accesibilă doar celor care o caută deliberat. Şi care fac eforturi mentale conştiente în această direcție.
Poate fi definită ca o privire spre interior. O concentrare a atenției tale spre propria persoană, propriile gânduri, stări, emoții și sentimente. Când o trăiești cu adevărat, introspecția îți schimbă perspectivele asupra vieții. Realizezi, brusc, faptul că atenția ta a fost atâta vreme deturnată, orientată prioritar doar spre exterior. Eforturile tale erau, până acum, concentrate pe conjuncturi, situații, lucruri sau stări care nu îți aparțineau, erai în stare de hipnoză, captiv într-o matrice socială, într-o alergătură disfuncţională, menită parcă să te țină prizonier al scopurilor altora, până la nivelul în care poți să pierzi din vedere chiar viața ta.
Tu trăieşti pentru alţii?
Tu te cunoști pe tine însuți? Ești familiar cu procesele care au loc în mintea ta în fiecare moment? Ești conștient de tine însuți, de prejudecățile, comportamentele obsesive, stările emoționale negative și de influența pe care o au, indirect, alții asupra ta?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook