Pe la 25 de ani frecventam Clubul Casei Universitarilor din Cluj.
Acolo luam un teanc de reviste Paris Match și le răsfoiam.
Pe măsuță lângă mine, venea un chelner de la restaurantul casei cu un termos mare cu cafea. Ca să consumi, te serveai singur și puneai alături banii pentru consumație. Eu citeam și tot mai beam câte o ceșcuță și puneam banii alături. Până la ora 19 când se deschidea restaurantul pentru cină, când treceam alături în restarant, goleam termosul, sau aproape. Nu simțeam nimic deosebit. Dar de atunci nu am mai băut deloc. Au trecut de atunci 25 de ani.
Intre 17 si 18 ani, nu retin exact, dar eram aproape de majorat.
A ramas de atunci unicul,, viciu" pe care mi-l permit. Altceva cu potential toxic si daunator (alcool, tutun, droguri) si care nu este util vietii nu bag in organism.
Pace si vremuri mai bune
Pe la 18 ani cand ma pregateam de bacalaureat si imi venea sa adorm cu cartea in mina.Nu mi-a placut la inceput deloc dar nu voiam sa pic bacul.Pe urma m-am obisnuit si chiar mi-a placut.
In clasa a 11-a (17 ani).
Dar nu am ajuns niciodata dependent de ea, o beau doar de gust, ori atunci cand dorm putin.
Salut! Pe la 37.Pana atunci mi se parea ca o este o chestie amara.Acum nu pot sa-mi tin ochii deschisi fara diferite forme ale cafelei.Preferata mea este latte machiatto.