La ce varsta i-ati permite fiului/fiicei sa se tatueze?
Cheers

La 18 ani.
Din momentul ala e responsabil pentru tot ce face.
Sa fie si pentru tatuaj

Până la 18 ani, la nici una. Și i-aș explica și de ce nu. Este un obicei al epocii de piatră din țările calde, când strămoșii își exprimau astfel personalitatea, neavând haine pentru a face aceasta, deci o coborâre la acel nivel uman arhaic. o mutilare ireversibilă a propriului corp. După 18 ani i-aș permite să facă ce vrea, dar dacă s-ar tatua pe suprafețe vizibile i-aș reomanda să plece de acasă în gazdă pe banii ei sau ai lui, să nu fiu obligat să asist zilnic la un spectacol ce mie mi se pare oribil, specific neadaptaților sociali și lumii interlope.

Dupa 16 sau 18.

Nici nu stiu, nu m-am gandit la asta pana acum.

Probabil... dupa vreo 20 de ani cred. Cam atunci incepe sa le vina o parte din "minte" la cap

Probabil la 18 si cu conditia sa nu sa nu fie la vedere - adica poate fi pe umar, pe spate, pe piept etc.

Eu i-aș spune sa nu se tatueze, dar treaba ei/lui ce face după 18.

Un om fara tatuaje, da un aer de om normal/simplu. Cu tatuaje, uneori emana o teamă, nesigurantă, neîncredere care vrea să exprime ceva... nu este valabil pentru toți, dar totul ține de atitudini, ca sa se schimbe părerea.

Nicio varsta. Insa din pacate nu voi avea grija eu de ei toata viata(sper).

Nu vreau sa am vreodata un fiu/fiica.

Dacă pentru ei însemna atâta de mult acel tatuaj să-l facă nu am de ce sale interzic ceva Ce își doresc ei cu Adevărată de la 18 ani in colo dar dacă vad ca își doresc atâta de mult încăt începe să plângă nu pot rezista deloc sai vad cu jelesc după un tatuaj să-l facă dacă asta este fericirea lor adevărată da merg si eu cu ei nu-i las singuri niciodată pot avea ei si 20 si 30 si 40 ani tot de mâna am săi țin

Cand vrea.

Nu i-as permite (nu stiu daca chiar e cuvantul corect).
Adica mai degraba i-as explica de ce mi se pare ok sa NU. Acum nu ma pot pune in usa ca sa nu plece sa isi faca tatuaj

Aici totul tine de educatia de acasa si de propria personalitate. Sigur, anturajul poate juca un rol considerabil, in deciziile pe care le pot lua copiii nostri, dar atata vreme cat parintele e un exemplu, argumentand pro si contra, copilul va sti sa aleaga ce e mai bine pentru el. Cand are sa-si castige singur painea, poate sa faca ce doreste cu banii, timpul si cu corpul sau. Repet, totul porneste de la educatie.