A vorbirii. Cu cine sa se mai certe nevasta mea?
Acum, pe bune, al vazului. Chiar sa nu mai vad nimic din frumusetile acestei lumi?
A simțului care le precede pe toate celelalte. Simțul vieții cuprins în tendința de supraviețuire care caracterizează viața. Aceasta a însemnat de la început o nevoie de libertate care nu există în materia cu non viață. Din aceasta a rezultat nevoia unei relație speciale cu mediul, care a determinat apariția simțurilor enumerate de tine. Dacă pierzi acest simț, te sinucizi.
Toate sunt importante, nu mi-as concepe nici macar 5 minute fara vreuna din ele, dar sa traiesc toata viata asa.
Cel mai rău simt pierdut cred ca e cel tactil. Ar fi ciudat tot ce atingi sa nu simți.
Gust. Să mănânci fără să simți cât de gustoasă este mâncarea, așa mănânci orice doar că nu poți sta flămând...
Pentru celelalte te obișnuiești, sunt soluții, numai că ai o arie mai mică de meserii în care poți lucra.
Dacă te referi la vorbire pe cale orală, se poate și prin limbajul semnelor la fel de bine și prin scris.