Eiii, esti pierdută. Pur si simplu nu esti pregătită.
In primul rând, nu exista scoala de parenting. Toti părinții învață singuri in felul lor cum sa-si crească copiii.
In al doilea rând, lasi traumele sa te conducă. Du-te înapoi in trecut si încearcă sa afli de ce de fapt s-au despartit ai tai si analizează probabilitatea de a se întâmpla in relația ta de veți avea un copil.
Apoi, timpul trece, daca stii ce vreau sa spun. Partenerul tau vrea copii? Stresează te daca ai un ultimatum si daca e un lucru important de îndeplinit in relația ta. Daca nu, trăiește.
Nu te stresa. Familia nu este obligatorie, si inca mai ai timp sa iei decizii.
Traieste-ti tineretea, fa lucrurile care te fac sa te simti implinita.
Decat sa faci un copil de ochii lumii, si sa dezvolti depresie langa el, mai bine il faci mai tarziu, il adopti, sau te lipsesti de aceasta responsabilitate.
Atat timp cat nu iti iei caine in loc, esti ok
Teama ta vine din experienta ta a ceea ce ai vazut la parinti.Eu nu am avut astfel de probleme parintii mei avand o casnicie fericita, dar in schimb am avut si eu unele traume din copilarie care mi-au afectat toata viata, traume mai mici dar totusi traume.Pe de alta parte esti doar intr-o relatie, doar locuiesti cu cineva, nu sunteti casatoriti.Eu cu sotul m-am casatorit dupa doi ani si dup[a aceea au venit copiii.Cred ca daca te-ai casatori si ai avea siguranta zilei de maine acest aspect nu ar mai fi o problema.
Vorbesti de parca esti singura de pe planeta care are 30 ani si nu are copil. Copii nu se fac ca trebuie sa fii in randul lumii., sau ca verisoara x si vecina y au ccopii deja.
In strainatate te casatoresti la 30-40 ani. Asa ca stai relaxata, si nu te mai simtii pierduta, esti foarte ok.