Mă apropii de 30 de ani și nu simt dorința de a face un copil si de a mă căsători.
parcă nu vreau să mă gândesc la asta, parcă nu
simt, deși sunt într-o relație, deși locuiesc cu cineva și ne petrecem tot timpul împreună. îmi este frică că nu o să fiu o mamă bună, mă gândesc că poate nu o să mă descurc, că poate relația nu o să meargă și mă voi despărțit de tatăl copilului.
Poate că teama vine și din faptul că părinții mei
s-au separat de când eu eram mică și am crescut cu bunicii.
Uneori mă învinuiesc că
nu mă comport de vârsta pe care o am.
poate nu sunt suficient de matură că să am o familie.
Aproape 30 și niciun plan de viitor. Mă simt pierduta...
Eiii, esti pierdută. Pur si simplu nu esti pregătită.
In primul rând, nu exista scoala de parenting. Toti părinții învață singuri in felul lor cum sa-si crească copiii.
In al doilea rând, lasi traumele sa te conducă. Du-te înapoi in trecut si încearcă sa afli de ce de fapt s-au despartit ai tai si analizează probabilitatea de a se întâmpla in relația ta de veți avea un copil.
Apoi, timpul trece, daca stii ce vreau sa spun. Partenerul tau vrea copii? Stresează te daca ai un ultimatum si daca e un lucru important de îndeplinit in relația ta. Daca nu, trăiește.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Poate ca nu esti genul sa ai o familie, ci o persoana singuratica, independenta, care sa faca numai ce-si doreste, dispunand de timpul sau in totalitate.
In principiu, cand ai parinti divortati sau separati de mic, tinzi sa-ti faci familie de timpuriu, pentru ca ai dus lipsa unei familii, a unui camin vesel, echilibrat, normal si sanatos.
Eu cred ca tu esti in depresie si de aici dorinta asta sa fii singura.
Oricum nu este nromal sa ai 30 de ani si sa nu ai nici un plan de viitor, esti suficient de "adulta" ca sa stii ce vrei de la viata, facandu-ti planuri stabile de rezistenta si trai echilibrat si sanatos, pana la batranete.
Poate este bine sa ceri sfatul unui medic, sa vezi daca nu ai o problma psihica mai avansata decat crezi tu, ceva anxietate sau depresie severa.
Răspunde
Nu te stresa. Familia nu este obligatorie, si inca mai ai timp sa iei decizii.
Traieste-ti tineretea, fa lucrurile care te fac sa te simti implinita.
Decat sa faci un copil de ochii lumii, si sa dezvolti depresie langa el, mai bine il faci mai tarziu, il adopti, sau te lipsesti de aceasta responsabilitate.
Atat timp cat nu iti iei caine in loc, esti ok 
Teama ta vine din experienta ta a ceea ce ai vazut la parinti.Eu nu am avut astfel de probleme parintii mei avand o casnicie fericita, dar in schimb am avut si eu unele traume din copilarie care mi-au afectat toata viata, traume mai mici dar totusi traume.Pe de alta parte esti doar intr-o relatie, doar locuiesti cu cineva, nu sunteti casatoriti.Eu cu sotul m-am casatorit dupa doi ani si dup[a aceea au venit copiii.Cred ca daca te-ai casatori si ai avea siguranta zilei de maine acest aspect nu ar mai fi o problema.
Vorbesti de parca esti singura de pe planeta care are 30 ani si nu are copil. Copii nu se fac ca trebuie sa fii in randul lumii., sau ca verisoara x si vecina y au ccopii deja.
In strainatate te casatoresti la 30-40 ani. Asa ca stai relaxata, si nu te mai simtii pierduta, esti foarte ok.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
