Ma chinui inca din Septembrie sa scriu astea cateva randuri. La inceput am cautat pretexte sa nu o fac, apoi m-am sabotat cu o lipsa de idei, desi stiam … inca stiu ce doresc sa spun, nu stiu exact cum sa o pun pe hartie, in capul meu e dezordine totala, probabil la final asa va fi si textul asta asa ca iarta-ma.
O alta piedica a fost faptul ca nu stiu de unde, din ce pagina a istoriei individului pe care uneori il numesc "eu" ar trebui sa incep astfel incat tu, cel ce citesti sa iti poti face o idee despre nebunia muta care s-a instalat in cotidianul meu.
Ceea ce, surprinzator, nu a fost o piedica, ba din contra, a contribuit, daca nu cumva a fost chiar motorul actiunilor mele care m-au determinat sa asez toate cuvintele astea aici. Scriu despre rahat si daca cumva esti curios de ce am scris asta aici, te tin in suspans, adevarul e ca nici macar acum nu stiu cum sa explic, asa ca voi scrie *pur si simplu*, ca sfat, fii atent/a la cronologia ideilor.

Tot ceea ce urmeaza sa asez pe foaie, este trait, in proportie de 100% de acel -eu- de aceea doresc sa raman anonim, total anonim. Anonim e bine.

Sunt un tanar roman de 25 de ani, stabilit in UK de ~3 ani, ca situatie financiara, nu ma pot lauda (da’ cine dracu poate!?) dar am un job ok care-mi poate oferi indeajuns incat sa am strictul necesar si chiar ceva peste. Am mers in UK pentru ca!
Ma sufocam acasa… cred? Adevarul este ca nici la ora asta nu am un scop precis pentru actiunile mele, dar e … obisnuia sa fie "oky", nici acasa nu aveam. Si in fond, ca argument al apararii, cine poate spune care e scopul nostru? In fine, filosofez pe langa din nou.

Stau aici (UK) in chirie intr-o casa pe care o impart cu un var de-al … doilea de-o varsta cu mine, iubita lui si o pisica, cea din urma e importanta, in Septembrie, s-au desfasurat evenimentele care m-au facut sa … m-au speriat. Atunci varul meu si jumatatea lui erau plecati in vacanta in Romania, eu nu. Eu nu suport oamenii, probabil nici pisicile, dar nu m-am gandit serios la pisici pana acum. Acasa fiind, am fost rugat sa am grija de pisica, la cel mai de baza nivel, miau = verifica mancarea, daca are mancare si totusi miau, deschide usa si o lasi deschisa pana revine.
Ce mai trebuie sa stii despre mine, este faptul ca in jurul varstei de 20 de ani, in urma unui sir de evenimente, am cugetat o vreme asupra sinuciderii. Ce m-a facut sa merg mai departe, a fost curiozitatea de a vedea ce mi se poate intampla si ca in cazul in care as fi ajuns sa nu mai suport, nimeni nu m-ar fi oprit sa ma intorc asupra planului A. Extrem de mult au ajutat si amintirile din trecut, amintirea momentelor magice din viata mea si desi deseori dureau, erau acele mici scapari *placeri vinovate* cand, chiar si pentru o fractiune de secunda reuseam sa resimt ceea ce simteam atunci cand era bine, alteori primeam chiar un intreg vis. Voi reveni aici, sa explic cum de am ajuns in situatia asta.
Un alt *mic* amanunt pe care trebuie sa-l spun inainte de a reveni la -eu si pisica- si pe care-l voi dezvolta mai tarziu, este faptul ca de ~2 ani consum amfetamina, probabil e dependenta, nu stiu, nu am incercat sa ma las.
Nu am prieteni, nu suport oamenii, am colegi de serviciu, unii dintre ei chiar romani, dar sunt doar atat -colegi-. Orice dialog incepe si se termina odata cu shift-ul. Nu am Facebook, twitter si toate rahaturile astea moderne. In timpul liber, ori citesc, ori ma uit la ceva serial/film, asta daca am droguri, daca nu am si dealer-ul nu raspunde, dorm.
Revenind, in septembrie, pe cand imparteam casa doar cu Guma, (pisica, nu, nu e numele ei, o numesc asa pentru ca se intinde mereu precum o guma de mestecat) citeam si aveam ceva muzica pe fundal, cand de nicaieri *miau*, desi septembrie, era destul de cald asa ca de obicei tineam geamul deschis la camera mea si usa din spate deschisa astfel se facea racoare mai repede si scotea fumul de tigara (fumez ca nesimtitul in camera). Am banuit ca probabil curentul a inchis usa din spate si Guma, a ordonat sa-i fie deschisa usa. Am coborat jos, ajung langa el, usa era deschisa, de unde eram ii puteam vedea si bolul cu mancare, nu era plin dar mai avea ceva mancare, imi intersectez privirea cu a lui, ii spun ca e retardat si pornesc inapoi spre dormitor gandindu-ma ca probabil eu sunt cel retardat din moment ce vorbesc cu el. Ajung la biroul din camera mea, aprind o tigara si continui activitatea anterioara incidentului, nici nu termin tigara si aud din nou *miau, miau … * incerc sa ignor o vreme dar apoi ma gandesc ca poate vrea mancare proaspata. Termin tigara, merg jos, arunc mancarea si apa din boluri, le spal pe ambele, ii pun un apa si mancare si fug inapoi sus sa-mi vad de cititul meu sau asta planuiam eu, pentru ca doar ce intru pe usa camerei si se aude iar … Instant mi-a trecut cheful de carte, dar mi-am spus ca inca mai pot asculta muzica, ba chiar mai bine, sa imi caut castile, incercam sa raman calm in timp ce ma uitam prin sertarele bioului dupa casti. Doua tigari mai tarziu si reale eforturi de a ramane calm, gasesc castile doar pentru a constata ca sunt descarcate (bluetooth dude!). In punctul asta, de afara curgeau *miau*-rile cu o cadenta naucitoare, eu injuram de nervi si incercam sa inchid geamul cat mai repede dar, pobabil din graba, am pus manerul geamului intre cele doua pozitii de deschis, astfel incat, atunci cand am luat mana de pe maner, geamul s-a deschis normal, apoi s-a rabatat din balamaua superioara, am incercat sa il inchid dar simteam cum fierbe in mine sangele de nervi, las geamul si alerg in jos pe scari spre pisica, in timp ce ma indreptam spre ea, imaginea in fata ochilor se facea parca din ce in ce mai mica, si un blur se aseza peste. Ajung la guma, il iau de gat si-l arunc in casa, inchid usa gradinii si merg spre guma care probabil nu se astepta la asta si acum inchis cu mine, nu stia cum sa reactioneze. Cum ajung langa el, incerc sa il lovesc cu piciorul dar el se fereste si incearca sa fuga. Usa de la scari am inchis-o asa ca toata fuga asta era in cerc dinr-o sufragerie in alta si bucatarie, incercam sa il lovesc cu piciorul dar de fiecare data se ferea si ori il ratam complet ori doar il atingeam putin. Dupa circa doua minute, vazand ca nu ajung nicaieri asa, il prin inr-un colt si il apuc cu mana de gat, il duc in mijlocul sufrageriei, ii pun capul pe podea, strang pumnul celelaltei maini si cand sa il lovesc, imi dau seama de ceea ce urmeaza sa fac, moment in care ma inabuseste plansul.Ii dau drumul lui Guma, care in urmatoarea secunda dispare in cea de-a doua sufragerie iar eu raman in genunchi acolo, plangand asa cum … nu am mai plans de multa vreme, din 8.8. 2014 ora 8:50 sa fiu exact(voi reveni). Plangeam pentru ca eram speriat, speriat de mine, speriat de ceea ce aproape am facut, imi eram strain, dar probabil cel mai tare plangeam pentru ca aveam nevoie sa ma descarc cumva, oamenii cand sunt speriati, cauta interactiune, de orice fel cu un alt om. Am ramas acolo, in genunchi plangand pret de vreo zece minute, apoi am urcat sus si inca plangand, am luat telefonul sa ma uit prin agenda. Dealer, numarul varului meu, de la serviciu cateva numere si numerele basic taxi, food delivery, etc.
Asta era toata agenda mea atunci, este toata agenda mea si acum. Dupa cum spuneam, am 25 de ani si de cand ma stiu, cu o exceptie (exceptie care s-a terminat in acel august a lui 2014) nu am simtit nevoia de interactiune cu alti oameni.
Asta m-a adus aici, nu e o intrebare, nu vreau sa ma judeci dar banuiesc ca esti liber/a sa o faci oricum, doar am incercat sa-mi sadisfac o nevoie care ma macina din septembrie. Nu stiu daca asta va ajuta, nu stiu cum va ajuta.

Cat despre 8.8. 2014 … ar trebui sa transform postarea asta in roman. Nu stiu daca e cineva interesat, nu stiu de ce ar fi cineva ….

Iti multumesc!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook